Psychologist - H.S.

Chapter 15

- Hai să ne căsătorim! îmi spune entuziasmat, prinzându-mi mâna.
- Harry...
- Te rog, iubito! Nu spune nimic. Hai doar să mergem la nunta fratelui meu, să ne simțim bine și apoi să plecăm în zori în Hawaii sau în orice altă parte și să ne căsătorim. spune punându-și mâna pe obrazul meu.
Inima mea bate foarte tare. Sunt speriată. Îl iubesc foarte mult și chiar vreau să fie soțul meu.
- Harry, vreau să ne căsătorim! Vreau să ne căsătorim chiar acum!
- Iubito, nu putem acum... râde, sărutându-mi mâna.
- Ok, știu, dar imediat ce termin cu treaba plecăm! mă întind peste cutia de viteze și îl sărut.
*
Gigi a plâns când m-a văzut. I-am povestit tot. Tatăl lui Harry l-a înfruntat, dar i-am luat apărarea și m-a certat și pe mine. E dezamăgit de Harry. Nu vreau asta.
- Niciodată nu mi-am înșelat soția! Nici măcar unul dintre fiii mei nu a făcut asta! Cu excepția ta, Harold!
- Vă rog... încerc să îl calmez.
- O vezi? îl întreabă, arătând cu degetul spre mine. Harold, o vezi pe femeia asta aici?
- O văd! răspunde Harry supus.
- Ce ți-a trebuit? îl întreabă iar și el tace. Uite-o cum se uită la tine! Uite-o cum te privește! Și tu ai înșelat atâta încrede! Atâta iubire!
- Am 31 de ani, chiar trebuie sa mă cerți mereu?
- Ești copilul meu și mă doare când tu faci asta pentru că eu nu te-am crescut așa!
- Vă rog, domnule Styles... a trecut totul! mă așez lângă el.
- Te rog, vreau să fiu singur. spune și ieșim din camera lui. Harry, tu stai! strigă și Harry se întoarce. Intru plângând în camera lui Harry.

Din perspectiva lui Harry
- Ce ți-a trecut prin cap să faci asta?
- Tată, nu a fost nimic... a fost o distragere. Am terminat cu tot.
- A crescut singură, fără părinți care să o ajute. Apreciaz-o cât nu e prea târziu. îmi spune și plec.
Mă simt ca ultimul om. Intru în cameră și o văd pe pat. Plânge.
- Nu, te rog... mă așez în genunchi în fața ei. Iartă-mă, nu vreau să plângi, Sophia... îi prind fața între palme și ea își șterge ochii.
- Ce ai făcut iar? intră Niall în cameră.
- Nu a făcut nimic. îi spune Soph. Îmi retușez machiajul și cobor imediat. Mă puteți aștepta jos, cu ceilalți. ne spune și ne arată ușa.
- Ok. Te aștept jos. îi spun și îi sărut mâna.
- Ce ai făcut și acum, Harry? mă întreabă Niall când ieșim din cameră.
- Ce? De ce când plânge cineva trebuie să fie vina mea?
- E nu e "cineva", ea e iubita ta și plânge numai din cauza ta!
- N-am făcut nimic!
Toată lumea se uită la mine. Îi salut pe toți. Ce trebuie să rămână în familie, rămâne în familie.
- Unde e Sophia? mă întreabă Gigi printre dinți.
- Vine acum.
- Nu! Te duci și coborâți împreună! spune și eu mă uit la ea. Mă sperie...
Urc repede scările și o văd pe Soph ieșind. Îi întind mâna și o prinde.
- Te iubesc! îmi spune și o împing cu spatele de perete, sărutând-o.
- Și eu te iubesc!
Gigi răsuflă ușurată când o vede pe Sophia că zâmbește. O ia în brațe și se pupăcesc, apoi râd amândouă de mine și de Zayn. Îmi dau ochii peste cap și ele se strâmbă.
- Zayn! Haide, iubire! îl strigă Gigi. Plecăm cu toții la ceremonia de logodnă.

  Din perspectiva Sophiei
E totul aranjat. Florile sunt minunate, preotul întârzie, dar e ok. Se căsătoresc afară, în fața lacului. Sunt emoționați de parcă se văd pentru prima dată în viața lor. Deși sunt împreună de 10 ani și au o fetița de 7 ani.
Toată lumea e fericită, toți vorbesc și râd. Își amintesc de vremurile din tinerețe, când erau colegi cu Zayn și Gigi. Toți frații lui Harry sunt acum căsătoriți, ma puțin el.
Stau la o masă cu Gigi și fostele ei colege de master. Îl văd pe Harry stând sprijinit de o arcadă plină de flori. Îmi zâmbește și îmi face semn să mă duc la el.
- Mă scuzați, fetelor! le spun și mă ridic.
- Vino! îmi prinde Harry mâna și mă trage în pădure. Dacă nu l-aș fi cunoscut, mi-ar fi fost frică.
- Pe bune? Am tocuri, Harry! Nu pot alerga, iubitule! râd când el fuge înainte și mă lasă în urmă. Îmi dau pantofii jos și fug după el.
- Haide, iubito! se oprește și îmi întinde mâna. Mă întoarce cu spatele la el și îmi leagă o eșarfă la ochi.
- Harry...
- Shh... ai încrede în mine. îmi șoptește și îi simt buzele peste ale mele.
Mă trage de mână, îl urmez fără să văd pe unde merg. Mă oprește fără să zică ceva.
- Harry?
- Sunt aici! Nu te speria! îmi spune. Îl aud cum se mișcă de colo colo. Iubito, dă-ți eșarfa de la ochi... spune emoționat.
Îmi tremură mâinile din cauza adrenalinei. Desfac încet nodul și dau eșarfa jos. Țin ochii închiși câteva secunde.
- Soph, poți deschide ochii! spune râzând.
- Știu, dar îmi e frică! răspund sincer.
- Sunt eu, iubito... îmi spune și deschid ochii.
Toți copacii sunt plini de poze cu noi doi. Peste tot sunt întinse pernițe și ursuleți. Harry stă pe o pătură și se uită la mine. Îmi face semn să mă așez și eu mă conformez, uitându-mă încă la peisajul atât de frumos aranjat.
- Îți place locul? mă întreabă, uitându-se la mine.
- Îl ador.
- Te iubesc, Sophia. spune și se ridică. Mă ajută și pe mine să mă ridic. Și cum trebuie să oficializăm iubirea noastră...
Se așează imediat într-un genunchi, întinde o cutiuță mică neagră în care se află un inel. Îmi pun o mână la gură și îmi curg lacrimile de fericire fără să vreau.

Din perspectiva lui Harry
Tremur tot. Îmi simt gâtul uscat și parcă nu pot să văd altceva, în afară de ea. Începe să plângă și eu tremur mai tare. Nu vreau să mă vadă atât de emoționat.
- Vrei să te căsătorești cu mine? Să mă suporți așa cum sunt, să mă iubești cum tu ști cel mai bine și să te iubesc cum nu am mai iubit pe cineva în viața mea?
- Harry... spune și se așează lângă mine.
Mă îmbrățișează și mă privește în ochi. Îmi șterge lacrimile de pe obraji și îmi sărută fruntea.
- Da, vreau să mă căsătoresc cu tine, să fii al meu și eu să fiu a ta pentru tot restul vieții noastre! spune serioasă cu vocea ei care îmi face inima să tresară. O sărut și mă ridic cu ea în brațe.
- Te iubesc! îi spun și o sărut iar.
- Și eu te iubesc, Harry al meu! îmi răspunde și mă sărută iar. Îmi șterge iar obrajii și eu o sărut încontinuu. Buzele ei nu mai au ruj deloc, dar machiajul ei e intact. E perfectă așa cum e ea. O ador.
- Mergem? o întreb după ce facem multe poze cu noi și cu tot ce e aici.
- Dar ne întoarcem mâine aici!
- Cum vrei tu, prințesa mea!
- Harry... îmi doresc să nu fii un vis frumos.
- Iubito, nu e vis, suntem noi. Te iubesc! îi sărut fruntea și plecăm.
Ieșim din pădurea mică și toți se uită spre noi.
- A zis da! țip și toată lumea aplaudă. Gigi plânge, Niall plânge, nepoatele mele sar toate de bucurie, cumnatele mele se îmbrățișează și se bucură, tata plânge.
- Felicitări! dă tata mâna cu mine.
Îl iau în brațe și simt că nu mă pot abține din plâns. Am trecut prin atâtea împreună.
- Ți-ai luat ca bărbat un plângăcios! îi spune tata Sophiei și ea râde. Să vă iubiți toată viața necondiționat! ne îmbrățișează pe amândoi.
Se uită la mine. Mă uit la ea. O iubesc. E soția mea.

Din perspectiva Sophiei
Se uită la mine cu ochii lui verzi. Mă uit la el. Îl iubesc. E soțul meu.