Psychologist - H.S.

Chapter 5

Mă trezesc în patul meu și întind mâna să îl caut pe Harry. Deschid ochii când nu îl simt lângă mine. E noapte. Mă uit la ceasul de pe perete. 3:45.
- Hei... de ce te-ai trezit? îi aud vocea răgușită.
- Nu te-am simțit lângă mine... spun pe jumătate adormită și îmi așez capul înapoi pe pernă. Se așează lângă mine și îmi pun capul pe pieptul lui. Îmi așez palma peste obrazul lui. E umed. Mă ridic în cot și îmi trec degetele peste ochii lui.
- Harry... de ce plângi? îl întreb, dar nu zice nimic. Îi șterg obrajii umezi, dar nu se oprește din plâns. Se ridică și iese pe balconul camerei mele. Iau pătura, o înfășor în jurul meu și ies după el.
Îl întorc spre mine și el își ferește privirea. Mai bine îl las singur, să se descarce.
- Îmi pare rău... îl aud când deschid ușa să intru în casă. Stai cu mine. îmi spune suspinând. Mă întorc și îl îmbrățișez de la spate. Se întoarce și își îngroapă fața în părul meu. Plânge și suspină. Îl mângâi și îl sărut. Îi sărut obrajii și fruntea. Mă strânge în brațele lui puternice.
- Fă-mă să uit! Să-mi treacă!
- Vrei să vorbești cu mine? îl întreb și îl privesc în ochi. Dă din cap că da. Îi sărut iar fruntea și îl încurajez.
- Sophi... o văd! Când închid ochii o văd! E în fața mea și mă acuză, apoi o văd moartă! Vreau să o uit pentru totdeauna! Să nu îmi mai fie frica de umbra ei! plânge. M-am simțit atât de singur! Atât de singur... eu cu umbra ei. Am trăit coșmaruri care nu pot fi imaginabile! Am trăit!
- Harry...
- Dacă o să o văd mereu? Nu vreau să trăiesc așa! Nu vreau să o mai văd!
- Harry! Nu e reală!
- Ba e!
- Harry, eu sunt reală! Sunt singura realitate! Știu ce simți și știu ce înseamnă!
- Nu!
- Uite-mă! îi prind obrajii și îl forțez să se uite în ochii mei. Ochii lui sunt închiși. Te implor, Harry, uită-te la mine! îl rog și el deschide ochii. Respiră foarte repede. Îi mângâi obrajii cu degetele.
- Vindecă-mă! îmi spune plângând.
- Ești al meu! Nu uita! aproape șoptesc. Îl îmbrățișez strâns și îi aud inima cum bate. Îl învelesc cu pătura mea și stăm așa câteva minute.
Intrăm în casă și ne așezăm pe canapea.
*
Îmi simt toate oasele amorțite. E dimineață. Deschid ochii și îl văd pe Harry sub mine. Am adormit pe el. Zâmbesc și îi sărut buzele. Clipește de mai multe ori și se întinde.
- Neața! îi spun zâmbind.
- Neața! răspunde somnoros. Mă îmbrățișează și îmi sărută fruntea.
Vreau să mă ridic, dar el mă trage înapoi. Zâmbește când îmi așez buzele peste ale sale. Mă uit la ceas. 12:30.
- Harry! E amiază!
- Și? Eu vreau să stau cu tine.
- Haide, trebuie să ajungem la tatăl tău și eu nu am pregătit nimic! spun panicată. Se ridică pe canapea și îmi prinde palmele.
- Mulțumesc, Soph... le sărută. Tu ești minunea mea de Crăciun! spune și îl îmbrățișez.
Mă ridic și mă îmbrac. Mă duc să fac cumpărături și Harry a zis că rămâne acasă. 
  Supermarketul de lângă mine este aglomerat, ca de obicei, dar reușesc să mă strecor printre vecinii mei nesuferiți.
Ca de obicei, nu găsesc tot ce îmi trebuie și plec puțin mai departe. Vreau să intru în mall să iau un cadou pentru Harry, dacă tot am plecat.
  Vreau să îi iau ceva mic și simbolic. Caut prin toate magazinele mici și găsesc răsturnat într-o cutiuță un mic îngeraș.
- Perfect! spun și doamna bătrână de la casă zâmbește.
- Să știi că nu este de vânzare, dragă... îmi spune când îi întind banii. Este ceva personal... l-am primit acum 50 de ani de la soțul meu... Erau doi, dar pe unul l-am dat ieri.
- Oh, îmi cer mii de scuze... Uitați! îi întind îngerașul și ea îmi prinde mâna, zâmbind.
- Păstrează-l și oferă-l atunci când simți iubirea adevărată!
- Este al dumneavoastră!
- Pe mine m-a făcut fericită toată viața, îmi doresc ca așa să te facă și pe tine!
- Vă mulțumesc din suflet! o îmbrățișez.
Plec cu lacrimi în ochi. Durerea din sufletul meu revine pentru o secundă, dar reușesc să o ignor. Știu să gestionez totul.
  Când intru în casă aud zgomote și pe Harry înjurând.
- Harry? îl strig și el apare în hol.
- Am o surpriză! spune și mă sărută. Mă dezbrac și îmi pune mâinile la ochi. Ne oprim în living și își ia mâinile de pe ochii mei.
Lângă geamul din living e un uriaș brad natural, împodobit. Oftez și îmi pun mâinile la ochi.
- Îți place? mă întreabă. Dar deja eu plâng.
Harry's point of view
- Soph, ce s-a întâmplat? o întreb îmbrățișând-o. Nu spune nimic. Mă strânge în brațe și plânge. Soph, îmi pare rău... îi spun și ne așezăm pe canapea.
- Nu e vina ta... mi-am amintit de ai mei...
- Îmi pare rău... o să îl scot afară.
- Nu... îl vreau aici. Pentru prima dată de când am pierdut pe toată lumea, simt că e Crăciunul, Harry...
O îmbrățișez și ea zâmbește. E atât de frumoasă. Mă întind după buzele ei. Îmi prinde obrajii cu palmele ei firave și mă sărută.
- Este minunat! spune, uitându-se la brad. Mulțumesc! se uită în ochii mei și simt că leșin. Sentimentele mele sunt prea mari și apăsătoare.
*
Drumul către tata a fost liniștit. Am cântat colinde, am râs și am vorbit. Când intrăm în casă, tata se închină.
- De ce ai făcut asta? îl întreb îmbrățișându-l.
- Că Sophia a venit cu tine. spune, uitându-se la ea cum așează prăjiturile pe masă.
- Și eu care credeam că te bucuri să mă vezi! glumesc și el îmi dă un cot în umăr.
Frății mei au întârziat, dar au ajuns. Au rămas cu tata în seara asta, dar noi am plecat. Vreau să fiu singur cu Soph.
*
Când intrăm în casă este cald. Zâmbesc de trei zile încontinuu și simt că plutesc alături de ea. Pisoiul ei gras iese din coșulețul lui, iar ea îl ia în brațe.
Ne așezăm lângă brad și o îmbrățișez. Își așează capul pe umărul meu, lăsând săruturi mici pe gâtul meu.
Sophia's point of view
Simt că sunt acasă. Îl mângâi pe Derek și Harry se uită la mine de parcă ar avea grijă de un copil.
- Care e povestea ta? mă întreabă și eu îl las pe Derek să fugă.
- Hmm... ce poveste? mă așez în fața lui.
- Soph, tu asculți viețile tuturor, dar pe a ta?
- Nu e nevoie să o asculte cineva...
- Nici măcar eu?
- Nu acum...
- Bine. renunță și îi mulțumesc din ochi pentru că mă înțelege.
Îmi ia mâinile și le sărută. Îl privesc în ochii lui verzi și îi mângâi obrazul. Închide ochii la atingerea mea. Un val de emoții mă cuprinde. Mă trage peste el, așezându-mi picioarele de o parte și de alta a coapselor sale. Își pune capul pe pieptul meu.
- Oare bate pentru mine? îl aud mormăind și zâmbesc imediat. Îi ridic capul și îl sărut.
Totul e perfect.
- A! spun și mă ridic. Harry, astăzi am vrut să îți iau ceva și am găsit un obiect valoros pentru doamna care mi l-a dat. Caut în geantă și scot îngerașul. 
Merg spre el și i-l pun în palmă. Zâmbește și scutură din cap.
- Simt că trebuie să ți-l dau...
- Soph... spune și caută ceva în buzunar. Scoate un îngeraș identic. Ce?
- De unde l-ai luat? îl întreb uitându-mă la amândoi. L-am luat ieri de la o femeie care nu a vrut să îmi ia banii.
- Harry, e perechea îngerașului meu! spun și nu-mi vine să cred.
- Doamna a spus să îl ofer când simt iubirea adevărată. Tu mi l-ai dat prima. Asta înseamnă tot pentru mine. spune și mă îmbrățișează. Își apasă ușor palma peste obrazul meu, iar eu o sărut.
Simt că îl iubesc. După 10 ani de singurătate și suferință, îmi simt inima plină și vie. Îl iubesc... Îl iubesc pe Harry.
Ochii lui sunt plini, iar buzele nu încetează să zâmbească. Se apleacă și mă sărută. Sunt împlinită.