Psychologist - H.S.

Capitolul 29

*
– Nu vreau să te plimbi azi pe afară azi.

– Nu vin cu tine la serviciu.

– Nu, iubito, nu vii. îmi zâmbește și se dă jos din pat.

– Te iubesc! îi spun când iese din cameră.

Totuși, stau iar singură acasă. Am terminat toată treaba pentru birou, aștept aprobările. Stau în pat cam o oră și mă uit pe pereți. Aud soneria. Poate Harry a uitat ceva. Cobor repede și deschid ușa.

– Bună ziua! Am un colet pentru Sophia Quinn?

– Eu sunt Sophia Styles.

– Ă...

– Dă-mi-l! îi zâmbesc, semnez și îl iau.

Mă așez pe canapea în living și deschid coletul pe care nu l-am comandat. Găsesc multe hârtii. Prea multe. Seamănă cu un puzzle. Le așez pe covor și încerc să le potrivesc. "Vrei să fii lângă mine toată viața până la moarte?" Fiecare literară este scrisă pe câte o foaie. Zâmbesc și îl sun pe Harry.

– Ești bine? mă întreabă imediat ce răspunde.

– Harry, sunt soția ta deja. O să fiu alături de tine până la moarte!

– Te iubesc mult, dar acum chiar trebuie să plec, iubito... ne vedem acasă! îmi spune și închid.

Strâng foile în ordine și le pun în plic. I-am promis deja că nu o să ies pe afară, dar... o sun pe Emma.

– Bună dimineața, draga mea!

– Bună dimineața! Ce planuri ai astăzi?

– O să plec în două ore la școală, dar termin repede azi. Pe la 14:30.

– Și ai vrea să ne plimbăm puțin?

– Dar nu mai bine ai veni cu mine azi și la școala? Se desfășoară diferite activități. Aș putea să introduc ceva legat de psihologie. Ce părere ai?

– Poți face asta? O, Doamne! Mi-ar plăcea atât de mult!

– Atunci trec să te iau într-o oră și jumătate. îmi spune și închid.

Încep să îmi fac repede un plan pe calculator. Scot niște jocuri interactive pe care le-am prezentat acum mulți ani unor copii. Am modulul psihopedagogic și pot preda psihologia. Mă îmbrac repede și îi las lui Harry mesaj ca să știe de mine. Aud claxonul, îmi iau foile și ies.

– Bună dimineața! mă salută Emma.

– Neața la ora 13! o îmbrățișez.

– Ești pregătită?

– Abia aștept! îi spun atât de entuziasmată și plecăm.

Ajungem repede la școală. Toți profesorii vorbesc engleză, totul se desfășoară în engleză. Emma îmi prezintă colegii ei și îmi explică la ce clase trebuie să prezint. Intru într-un amfiteatru plin de copii de la clasa a 9-a până la clasa a 12-a.

– Bună ziua! Numele meu este Sophia Styles și mă aflu în fața dumneavoastră pentru a discuta, în primul rând, violența în familie sau în cercul de prieteni. îmi prezint tema.

Toți copiii sunt atenți la mine. Îi văd pe câțiva că stau pe telefon și încearcă subtil să nu se observe. Zâmbesc când îi văd.

– Domnilor și domnișoarelor, care credeți dumneavoastră că este principalul factor al violenței? îi întreb. O fată ridică mâna și îi fac semn să spună.

– Din cauza banilor. răspunde ușor afectată. Cineva are probleme în familie și sper că poate vorbi după ore.

– Corect. Banii sunt primul motiv care duce la violență. Altceva?

– Lipsa de comunicare? răspunde un puștan ridicând mâna.

– Da, foarte bine! Haideți să vedem! Dumneavoastră! fac semn către o fată care stătea pe telefon și care mă privește ușor superior. Aveți prieten?

– Logic! răspunde râzând.

– Ok, felicitări! Dacă o domnișoară ar încerca să vorbească cu el, cum ați reacționa?

– Cred că m-aș enerva foarte tare. Sunt foarte posesivă și nu suport așa ceva.

– Știi că nu e bine, nu?

– Da... dar nu pot să nu reacționez.

– Înțeleg.

– Eu aș vorbi frumos cu fata, i-aș explica. îmi spune o altă fată, mai mare decât blonda.

– Așa este, dragă domnișoară. Dar tu? întreb un tânăr care mă urmărește cu privirea de când am intrat în sală.

– Dacă i-ar da unu mesaj iubitei mele? Cred că i-aș da eu mesaj cu pumnul! spune și râd toți.

– Și eu cred că ești foarte impulsiv! îi răspund și își dă ochii peste cap. Îi zâmbesc și el se încruntă.

Ora trece repede. Le împărtășesc câteva principii de viață, îi încurajez să urmeze cariera pe care și-o doresc și epuizez temele.

– Dacă aveți întrebări, vă ascult!

– Este adevărat că sunteți cel mai bun psiholog? mă întreabă o tânără.

– Nu aș spune asta, dar îmi place ceea ce fac și am avut mult succes cu pacienții mei. le zâmbesc.

– O să mai veniți pe la noi?

– Cu prima ocazie, voi veni cu drag! Mi-a făcut plăcere să vă am alături de mine!

Mai stau puțin cu ei. Unii dintre ei vor să facă poze cu mine și mă bucur enorm că m-au înțeles. Emma este foarte fericită. Directorul ne-a felicitat pe amândouă și mi-a oferit un post până îmi deschid cabinetul. I-am spus că o să mă gândesc dacă vreau să fiu psihologul școlii, dar ei duc lipsă de așa ceva, deci m-am hotărât să accept. Trebuie să vorbesc cu Harry despre asta. Am băut o cafea cu Emma și acum am ajuns acasă.

– Harry! îl strig, dar nu răspunde. Nu a ajuns. Mă descalț, îmi pun vin într-un pahar și mă întind pe canapea. Aud soneria. Iar și-a uitat Harry cheia.

– Iubito, deci, vrei să fii alături de mine până la moarte? îl văd pe Edward cu un buchet de flori și scap paharul.