Psychologist - H.S.

Capitolul 23

- Știi că ești liberă să faci ce vrei. îmi spune punându-mi cana de cafea pe masă.
- Adică?
- Dacă vrei să te duci să te întâlnești cu Jamie-
- Nu începe. Nimic nu poate schimba relația noastră. Suntem căsătoriți, ne iubim și avem încredere în noi.
- Te iubesc, Sophia!
- Și eu pe tine! mă așez pe genunchii lui și îi sărut fruntea.
- La 09:45 mă întâlnesc cu un client. Poate ne vedem la prânz.
- Harry, e 09:30! Vei întârzia!
- Iubito... își aranjează cravata în oglindă, apoi își trece mâinile prin părul lui perfect. Eu nu întârzii niciodată! îmi spune, mă sărută și pleacă.
Mă îmbrac și eu repede și plec la cabinet. Voi sta de vorba cu o fetiță de 12 ani care a fost abuzată sexual de un bărbat de 30 de ani. Apoi la 14:30 avem o ședință cu prezența obligatorie.
Nu am chef să iau mașina. Am pantofi fără toc, deci puțină mișcare mi-ar prinde bine. Salut pe toată lumea pe stradă și zâmbesc. Este o dimineață călduroasă.
- Neața! le salut pe fete.
- Bună dimineața, Dr. Styles! mă întâmpină Hannah și eu râd.
- Ok, o să dureze ceva până mă obișnuiesc.
Intru și văd pe biroul meu un buchet imens de trandafiri. Zâmbesc. Între trandafiri se află un bilețel.
"Îți mulțumesc pentru că ai încredere în mine și pentru că ești soția mea.
Harry Xx"
Chiar sunt soția lui...
- Nu aveți acordul doamnei doctor! o aud pe Hannah strigând pe hol.
- Nici nu-mi trebuie! spune Jamie și trântește de perete ușa biroului meu.
- Ce se întâmplă? o întreb pe Hannah.
- Are clar interdicție în această unitate! spune ea nervoasă.
- Pe bune, Sophia? Interdicție? se răstește Jamie la mine.
- Hannah, sunt ok. Mulțumesc! îi spun și ea pleacă nesigură.
- Care-i faza? îl întreb indiferentă.
- Care-i faza?! Chiar nu ești curioasă să vezi ce monstru ai lângă tine?
- Jamie, este pentru ultima oară când îți permit să îmi jignești soțul.
- Soțul tău? Ești patetică!
- Care e problema?
- Am venit să îți arăt adevărul! îmi aruncă un plic pe birou.
- Ok. iau plicul, îl deschid și rup toate pozele care se aflau în el. Le arunc pe podea și mă așez la birou.
- Sophia!
- Nu! Asta este părerea mea despre ce îmi spui tu! Nu ai niciun drept să mă șantajezi emoțional pentru ca tu să pari eroul din viața mea! Atâția ani ai tăcut și nu mi-ai spus adevăratele tale sentimente fața de mine. Acum este prea târziu. Nu ai trecut prin ce am trecut eu! Nu tu ai fost în căutarea alinării și speranței! Eu le-am găsit la Harry și sunt fericită! Știu adevărul despre moartea acelei fete! Știu tot, Jamie! Dar îl iubesc și oricât rău a făcut, e un om schimbat acum.
- De unde știi ce a făcut?
- De la el! A avut și are încrederea să-mi spună totul!
- Și ce ar fi dacă ar afla și presa cum a murit iubita celebrului avocat Harry Styles?
- Nu ai drept asupra niciunui lucru.
- Te înșeli, dragă prietenă!
- Jamie, am treburi mai importante decât amenințările tale.
- Să nu vii la mine când o să trebuiască să îi strângi gunoiul! spune și iese trântind ușa.
Mă ridic și fug după el.
- Doar atâta poți? Să te ascunzi în spatele unor lucruri care îl pun pe Harry într-o lumină proastă?
- O să vezi! se întoarce rapid spre mine și mă trântește de perete. Îmi strânge încheieturile mâinilor, dar eu nu zic nimic.
- Ești un laș! îi spun printre dinți. Mă zbat cât pot și simt palma lui tare peste obrazul meu.
- Ești mort! aud vocea lui Harry și îl văd pe Jamie aruncat pe podea. Dacă vrei să te bați cu cineva, fă-o cu mine! țipă Harry cât îl țin plămânii și îi văd fața lui Jamie plină de sânge.
- Harry! strig și nu mă aude, continuând să îl lovească pe Jamie.
Dintr-odată îl văd pe Harry împins și pe Jamie lovindu-l cu putere. Simt că nu mă mai țin picioarele. Îl văd pe Harry cum îi dă un pumn lui Jamie în față.
- Harry, te rog! Nu merită! spun plângând. Iubitule... nu merită! îi spun mai calm și îi întâlnesc ochii. Îl văd cum se îmblânzește sub privirea mea și se ridică de pe podea, lasându-l pe Jamie acolo.
- Iartă-mă! îmi spune îmbrățișându-mă.
- Ce romantic! se ridică monstrul și scuipă sângele din gură pe podea. Mă apropi de el și îi prind fața cu mâna.
- Nu am vrut să mori, dar când voi vrea asta, nu o să te mai scoată nimeni din mâinile mele! îi spun și el începe să râdă. Dispari! îi spun plină de venin.
- O să regreți, Sophia! se ridică și pleacă.
- Nu mai stai aici! îmi spune Harry și du încuviințez din cap.
* Din perspectiva lui Harry
Tremură încontinuu. A anulat toate programările și a venit acasă cu mine. O privesc din ușă cum stă în pat cu Derek lângă ea. Îi zâmbesc și ea încearcă să-mi zâmbească. Mă așez lângă ea și o îmbrățișez.
- Te doare? îmi atinge bărbia și îmi mângâie fața.
- Nu. îl răspund sec.
- Nu trebuia-
- Să mă bag? Și să-l las să te lovească? Pe tine?!
- Nu...
- Sophia, înțelege că doar dacă te privește de acum înainte, e un om mort. mă ascultă și îmi zâmbește. Sunt foarte serios când spun asta. o avertizez.
- Te cred, iubitule.
- Așa.
- Ești eroul meu.
- Nu sunt. Ți-am promis atunci că nu o să te mai las singură și acum asta am făcut. Putea să îți facă mult mai mult rău.
- Dar ai ajuns la timp.
- Ba nu!
- Nu te mai învinovăți pentru nimic! îmi spune și se ridică din pat.
- Vino lângă mine, te rog. îi spun și ea se așază pe abdomenul meu. Îi sărut fruntea și îi mângâi spatele.
- Harry... mi-a adus niște poze azi. Le-am rupt fără să le văd. Zicea că sunt cu tine când ai omorât-o pe Carla. spune și eu mă uit uimit la ea.
Se uită la mine și eu o dau jos. Mă ridic și plec în bucătărie.
- Iartă-mă! Nu am vrut să spun asta!
- Și chiar ai spus-o!
Simt o durere în piept și un gol în stomac. Îmi iau sacoul pe mine.
- Nu, știu că nu ai făcut asta, Harry! Nu am vrut să sune așa...
- Sophia, tu asta crezi! Că mi-am omorât iubita!
- Ba nu, nu cred așa ceva!
- Cum poți face asta? Ți-am spus totul! Ești singura care știe ce am trăit și câtă durere am suportat și încă suport. îi spun și ea se apropie de mine. Îmi șterge lacrimile.
- Iartă-mă... te rog, nu cred așa ceva! Nu aș crede niciodată! își îngroapă capul în pieptul meu. Te iubesc și te cred pe tine. Am încredere în sufletul tău bun, în inima ta caldă, în mintea ta conștiincioasă. Am încredere în tine.
Îmi șterge iar lacrimile și eu pe ale ei. Se ridică pe vârfuri și vrea să mă sărute, dar eu fac un pas înapoi. Oftează și mă privește atât de adânc cu ochii ei căprui. Îmi apăs buzele peste ale ei și îi simt dulceața. Mâinile mele sunt în părul ei și buzele ei sunt pe gâtul meu.