Psychologist - H.S.

Capitolul 24

- Harry?

- Da? îi aud vocea somnoroasă.

- Nu pot să dorm deloc... încep să plâng fără să vreau. Harry oftează și mă îmbrățișează mai strâns.

- Soph, la ce te gândești?

- La tot ce s-a întâmplat în viața mea. E totul o amestecătură...

- Îmi pare rău.

- Pentru ce? îi mângâi obrazul cu degetele.

- Dacă nu apăream în viața ta, poate acum dormeai liniștită.

- Da, bine că înțelegi ce vrei. mă ridic și îmi caut papucii de casă.

- Iubire, ce faci? E ora 3, te rog, vino în pat!

- Nu vin... îi spun și plec. Ies pe balconul din sufragerie. Chiar dacă e 03:20, oamenii nu încetează niciodată să mișune pe străzi.

- Iubita mea... simt buzele lui Harry pe spatele meu gol. Vei răci aici. îmi acoperă umerii cu o păturică moale. Hai să vorbim.

- Se întâmplă prea multe... simt că o să cedez psihic cât de curând. Vreau să renunț la tot și să plec... să plecăm în altă lume.

- Și dacă am pleca? Iar fugim de trecut?

- Dacă să fugim înseamnă să fim fericiți, atunci da, să fugim de trecut!

- Ești sigură că o poți lua de la zero?

- Cum am făcut mereu? Voi putea și acum.

- Hai să mai stăm puțin, totuși.
*
Am adormit fără să îmi dau seama. Sunt în biroul meu, uitându-mă la teancul de poze rupte din fața mea. Îmi fac curaj și le adun de pe jos. Le așez pe birou și încerc să le potrivesc.
Nu sunt poze cu Harry, sunt poze cu mine și Edward, fostul meu logodnic. Sunt poze de când eram fericiți, de când îl iubeam la nebunie. Ce vrea să însemne asta?
"Tipul trece, eu rămân în mintea ta. Depinde de tine cum mă vezi. Dar știi că ce ai avut cu mine nu vei avea niciodată cu altcineva. Cu drag, logodnicul tău"
Mâinile îmi tremură și le strâng repede. Păstrează bucățica din poză pe care scrie asta. Ce scop avea Jamie să îmi trimită așa ceva?
Îmi iau paltonul pe mine și plec. În 30 de minute ajung la închisoarea în care este Edward.

- Bună ziua! Sunteți pe lista de așteptare? mă întreabă un tânăr.

- Nu.

- Pentru cine ați venit?

- Edward Gale.

- Ați venit la fix, astăzi este prima zi fără pedeapsă. Nu a avut voie cu vizitatori de 6 luni. Îl chem imediat.

Intru într-o sală cu un geam imens și multe telefoane. Mă așez pe un scaun și aștept. Îl văd intrând în sală. E îmbrăcat foarte curat, dar este și foarte lovit. Îl privesc cu indiferență, dar mă doare să îl văd așa...

- Sophia? rămâne uimit de faptul că eu am venit la el.

- Ce treabă ai cu Jamie?

- Jamie?

- Nu face pe prostul! Am primit pozele cu noi și mesajul tău.

-A, deci și-a făcut treaba.

- Edward, sunt serioasă!

- Mereu ești! îmi face cu ochiul. Nu, glumesc, nu știu nimic. Cine dracu e Jamie și de ce aș pune pe cineva să îți trimită poze cu noi? Ce poze?

- De la cununia noastră...

- Mda. Nu știu. Nu eu le-am trimis. Dar îmi pare bine că ai venit. După șase luni de detenție ai apărut ca o rază de soare.