Psychologist - H.S.

Chapter 11

Seara este uimitoare. Este atât de cald și de frumos. Îmbrac rochia pe care am primit-o de la singura mea mătușă, îmi aranjez puțin părul și ies din baie. Harry nu e in dormitor, unde l-am lăsat. Mă uit pe fereastră. E cu spatele la mine, se uită în zare. Cobor și ies afară.

Din perspectiva lui Harry
-Harry! vocea ei îmi distrage atenția. Îi simt buzele calde pe ceafa mea și zâmbesc. O prind de mâna ei subțire și o privesc din cap până în picioare. Rochia ei este superbă.
- Ești frumoasă... îi spun și ea roșește.
Cu toate că e pe tocuri, se ridică pe vârfuri și mă sărută.
- Mergem? îmi prinde mâna și mă trage după ea.
Mergem încet pe alee. Sunt foarte mulți oameni afară.
- Bună seara, bine ați venit! Numele? ne întreabă recepționerul.
- Styles.
- Urmați-mă! spune și îi zâmbește Sophiei. Ea se uită la mine, fără să-i observe privirea. Zâmbește și îmi umple inima.
Ne așezăm la masă, nu e foarte aglomerat. Lumea dansează în mijlocul restaurantului.
- Iubito?
- Da! răspunde și îi întind mâna. O prinde și se ridică. Solista cântă All of me a lui John Legend. Sophia mă îmbrățișează, rezemându-și capul pe umărul meu. Îi sărut fruntea și o strâng în brațe.
- Știi la ce mă gândeam? mă întreabă, uitându-se la mine. Mă gândeam să ne prelungim vacanța.
- Iubito... oricât de mult aș vrea să te simt cu un peisaj mirific în fața noastră, nu pot... Am o ședință la judecătorie luni la prima oră.
- E important, știu. îmi zâmbește înțelegătoare.
- Nu pot să cred! Este chiar Harold? aud o voce atât de cunoscută în spatele meu. Mă întorc. Emilly.
Din perspectiva Sophiei
- Emilly? Care erau șansele? zâmbește Harry, îmbrățișând-o. Ce?
- Ce faci tu aici, la mii de kilometri de casă? o întreabă fata pe nume Emilly. Este blondă, are părul scurt, este cât mine de înaltă și slabă. Are ochii albaștri și buzele roșii.
- Într-o mică vacanță. îi răspunde Harry, stând în continuare cu spatele la mine. Dar tu? o întreabă. Să dau dovadă de o femeie matură care nu este geloasă când iubitul ei se întâlnește cu o fată și uită de ea sau să fiu o tânără geloasă... Atitudinea mea de psiholog îmi spune că sunt o femeie matură, dar Harry nu mă bagă în seamă.
- O altă cucerire, Harry? îl întreabă blonda, făcând semn spre mine.
- Nu! Iartă-mă, iubito! se întoarce și îmi întinde mâna. Îi prind mâna și îi zâmbesc blondei. Este iubita mea, nu o "cucerire". o corectează și ea își ridică sprâncenele.
- Oh... Emilly! întinde mâna spre mine.
- Sophia! mă prezint, prinzându-i mâna.
- Styles, nu știam că ai devenit atât de plictisitor în ultimii 10 ani. râde blonda. Ne mai vedem! spune și ne face cu mâna.
- Pa, Emilly! îi răspunde Harry.
- Plictisitor? Înseamnă că nu te cunoaște sau poate te știe altfel...
- E o veche prietenă. Nu-mi pasă oricum. spune și îmi sărută fruntea.
Ne așezăm la masă. Harry mă privește insistent.
- Vii? mă întreabă, făcându-mi semn spre ringul de dans.
- Mai stau puțin jos. îi răspund și el se duce, dansând cu bărbații din jurul lui. Emilly își face apariția, prinzându-se de gâtul lui Harry. Deja îmi simt obrajii roșii. Harry și blonda dansează, corpurile lor apropiindu-se din ce în ce mai mult.
Beau vinul din pahar, uitându-mă la ei. Nu mai vreau să privesc. Toate amintirile cu Edward îmi revin, când mergeam în club și el uita de mine, găsind alte fete cu care să își petreacă noaptea.
Nu mă pot uita. Harry este absorbit de Emilly. Mi se face greață. Am limitele mele. Nu pot trece peste trecutul meu. Îmi este imposibil. Nu suport să privesc. Mă ridic, îmi iau geanta și plec. Ajung imediat în fața căbănuței și am o stare de greață, dar îmi revin.
- Sophia! aud vocea lui Harry și îl văd alergând spre mine.
- Calmează-te! îi spun când se grăbește să ajungă.
- Îmi pare rău! Eu... eu nu mi-am dat seama...
- Nu e nimic.
- Nu am vrut să stric nimic între noi!
- Nu ai stricat! Probabil că așa ești tu și mai am nevoie de timp ca să te cunosc. Nu e greșit ce faci. E greșit ce fac eu.
- Nu! Știam durerea prin care ai trecut, trebuia să mă gândesc. Îmi pare rău... ridică palma să mă mângâie, dar mă feresc de atingerea lui. Mă duc în casă, lasându-l în genunchi în fața canapelei de lemn.
- Iubito... îl aud, dar nu mă întorc.
Urc repede scările și îmi aleg lenjeria de noapte.
Din perspectiva lui Harry
A urcat în cameră. Rămân afară și mă uit în sus, la camera noastră. Îi văd silueta la geam. Îmi șterg ochii și mă uit din nou când o văd că se dezbracă. Se mișcă încet, se descălță de sandale, apoi își dă rochia jos. Umbra sânilor ei e perfectă. Corpul ei e perfect. E superbă. Urc și eu în cameră.
Deschid ușa și ea se sperie. Merg repede până la ea, îi prind mijlocul și o trântesc încet de perete.
- Harry... spune Sophi mai mult gemând.
- Soph... îi spun numele. Ochii ei sunt plini, buzele ei sunt irezistibile. Îmi lipesc buzele de ale ei și ea mă sărută fără să se împotrivească. Mâinile ei îmi desfac repede cămașa și o aruncă pe jos. Ochii ei sunt închiși. Îi sărut obrazul, apoi gâtul și mă opresc la sâni. Îi prind cu ambele palme și îi masez ușor. Mâinile ei îmi ridică privirea spre ea. Ochii ei sunt uriași. Îi zâmbesc și ea își strivește buzele de ale mele.
- Harry... vocea ei tremură când îmi rostește numele. Indiferent de ce se întâmplă mâine sau peste 10 ani... eu îți spun ca acum, în acest moment, te iubesc... faci parte de mine și te iubesc.