Vrăjiți

3. În brațe (ne)cunoscute

Christina cumpănise bine situația cât timp se aflase în birja care mergea spre sudul Londrei, în zona cartierelor sărace din St Gils. Dacă revenea la familia ei, Christian nu ar fi acceptat un nou membru, pe micuța fetiță, fără să fie sigur că o puteau întreține. Prin urmare, oprise birja în Westminster. Știa că aici locuiau bogații și, mai mult, știa de la Christian în ce case nu avea să îl descopere pe stăpân acasă.

De trei săptămâni cât erau în Londra, Christian studiase atent comportamentul celor bogați și notase minuțios totul, împărtășindu-i programul lorzilor. De aceea, Christina bănuise că era vorba despre o spargere pe care aveau să o dea în vreuna din aceste case înainte de a se avântura spre sud și, în cele din urmă, în Franța. Nici acum nu era sigură ce își dorea cu adevărat Christian, dar avea să descopere imediat ce se întorcea în Seven Dials. Până atunci însă trebuia să vină cu bani acasă, bani adevărați, pentru a-l convinge pe fratele ei să o păstreze pe micuța înfricoșată din brațele sale.

Iar ea știa exact ce locuință avea să jefuiască. La intersecția dinre Myfair și Oxford trona o locuință impozantă și mai mult abandonată. Proprietarul, un fost soldat, era rareori în Londra, drept care era ținta perfectă. Majoritatea nobililor erau pe domeniile lor toamna și iarna, așa că nu trebuia să se îngrijoreze prea tare. Și, într-adevăr, locuința era superbă. Coloane impozante, ferestre mari și amplu decorate, trei etaje... Știa exact de unde să înceapă.

— Vom intra foarte atente și vom ieși repede, bine?, îi șopti fetiței, iar aceasta aprobă tăcută.

Faptul că fuseseră racolate pentru același lucru o făcea pe Christina să empatizeze cu copila mai mult decât crezuse că era posibil. Acum însă se întâmpla. Era legată de ea pentru totdeauna – așa simțea. Prin urmare, nu o putea lăsa singură în stradă. Credea oricum că fetița era mai bună la strecuratul în case decât ea.

Crescută de la o vârstă fragedă pentru a înșela și pentru a fura, Christina putea păși cu grijă, fără a fi auzită. Observa că pasul copilei era la fel de calculat în clipa în care ușa din spate fu deschisă cu o clemă și urcară la etajul de sus unde de regulă bogătanii țineau nimicuri prețioase. Întâmplare făcu ca în acel moment o ușă să se deschidă, iar Christina să o tragă pe copilă într-o cameră – era un domitor – și să se ascundă în umbrele din colț. Camera era uriașă; de la batul masiv ale cărui picioare înfățișau un model complicat, cearcefuri albastre și baldachin de aceiași culoare, probabil sute de perne simple și cu model complicat, la divanul din colț, tivid cu o catifea întunecată, aproape gri. Două mese asortate încadrau patul gigantic, un scaun îmbrăcat în verde și auriu era abandonat într-un colț. Șemineul se afla într-o parte, în partea în care se ascunsese ea și fetița, înaintea lui fiind așezat un covor maro dintr-o blană de animal. Pe pereți, diverse picturi inutile – dar probabil scumpe – completau galbenul blând, iar perdelele groase erau ridicate, lăsând să se observe geamul puțin mai mare decât era obișnuit pentru un dormitor. Observă că exista și un taburat, un dulap cu băuturi și o oglindă. În stânga ei se afla o altă ușă – probabil locul în care stăpânul casei își ținea hainele – și în dreapta o cameră a cărei ușă era întredeschisă. Se aștepta să fie un dormitor pentru soție, deșii de aici observa că era vorba despre un birou masiv și alte scaune. Nu era treaba ei oricum.

Misiunea de a ieși teafără din cameră deveni cu adevărat imposibilă când ușa se deschise, iar stăpânul acestei opulențe se ivi în prag. Oh, Doamne! Strânse involuntar mâna fetiței, realizând că stăpânul nu arăta deloc ca oricare alt englez. Era uriaș!

Părul era suficient de negru astfel încât să semene cu însuși păcatul, și fu descoperit când își aruncă peruca într-o parte. Era tuns foarte scurt, la tâmple mult mai scurt decât cerea moda. Pielea individului era albă, dar nu la fel de albă ca a celorlalți englezi, ci ușor bronzată. Își ținea buzele lipite într-o linie inexpresivă în timp ce își îndepărta cizmele. Îl observă întinzându-se în pat și hotărî că asta era șansa lor.