Vrăjiți

24. Prea puține cuvinte

Primul care auzise deranjul din salonul în care femeile serveau o gustare fusese Colt. Extrem de atent la tot ce se întâmpla în jurul lui, auzise căzătura și glasul ducesei care striga după ajutor, iar în minte i se perindaseră sute de scenarii în care Christina era deja întinsă pe jos, moartă. Respirase ușurat când realizase că femeia era bine, fără urme vizibile de agresiune, și că Summer salvase situația. În același salon, atacatoarea fusese legată de scaun. Colt o privea cu mânecile suflecate și cu furia prea puțin ținută în frâu. Christina, care insistase să rămână, era așezată pe brațul canapelei pe care lady Rothgar și Summer așteptau cuminți. Nicio femeie din casa asta nu părea dispusă să se supună poruncii de a părăsi camera în care o criminală era interogată.

Ducele era vizibil îngrijorat, pe când Wine, așezat la geam, părea relaxat.

- Cine te-a trimis?

- De parcă ți-aș spune!, pufni femeia și își dădu ochii peste cap.

- Ascultă..., începu el, realizând că avea să facă ceva îngrozitor dacă era și mai mult enervat de această femeie. Christina se ridică, se apropie de el și își lipi mâna de a lui. Gestul acesta îl făcu să uite de situația în care se aflau. Privi ochii clari ai femeii și frumusețea îngrijorătoare.

- Lasă-mă pe mine să încerc, îi spuse ea. Nu vreau să stau aici toată după-amiaza, iar tu, se pare, nu ești deloc un bun procurator de informații.

- Ai chef să îți bați joc de mine, domnișoară Stone?, o întrebă el, deși în inima lui se aprinsese o flacără de interes la adresa acestei femei. Așa fusese încă din seara în care se cunoscuseră. Ceva în el lua foc de câte ori vorbea cu ea, de câte ori o vedea, o simțea, își amintea de ea.

- Las-o și pe ea, Colt!, strigă Summer. Încep să mă plictisesc.

- Ești invitata mea să pleci, îi aruncă bărbatul.

Summer ar fi ripostat dacă atunci Christina nu s-ar fi apropiat de femeie. Așezându-și mâna peste umărul ei, o întrebă:

- Ai spus că Excelențele Lor mă salută, îi aminti ea. Cine sunt acești lorzi? Femeia continuă să își țină gura, deși Colt citi în trăsăturile ei o abandonare. Ce făcea Christina cu atingerea ei? Ce îi făcuse lui cu aceiași atingere? Te înțeleg. Bărbați puternici, bărbați cu titlu se folosesc mereu de noi, femeile de pe străzi...

- Tu nu ești o femeie de pe stradă!, îi aruncă plină de ură prizoniera. Ești o nenorocită de lady care a supărat rău de tot niște...

- Niște?, insistă Christina când femeia nu păru dispusă să vorbească. Vreau doar un titlu. Este cumva un conte? Tresărirea femeii o făcu pe Christina să zâmbească ușor. Conte, deci. Dar nu ți-a dat personal banii ca să faci treaba. Un individ mătăhălos și chel a făcut-o, nu-i așa? Bătrâna aprobă tăcută, brusc vrăjită de ochii calzi ai femeii. Și salutul?

- Era un individ... purta pelerină, avea capul acoperit, nu știu cine era, zise bătrâna. El era conte și tot el era cel care îmi dădea comenzile. Mi-a spus să îți zic asta. Nu știu mai mult.

Christina aprobă, se ridică, iar Colt observă cum magia dispăruse. Femeia redeveni ostilă și încruntată ca și cum soarele dispăruse din fața ei.

- Ce magie a fost asta?, îl întrebă ducele pe Colt.

- Ce veți face cu mine?, întrebă femeia. Nu am furat nimic și...

- O vei elibera, îi zise Christina lui Colt.

Bărbatul își ridică o sprânceană.