11. Diminețile de după

1.5K 192 63
                                    

De mică, domnișoara Christina Stone era chinuită de vise. În fiecare seară, înaintea ochilor i se înfățișau numai monstruozități. Era ca și cum în somn corpul ei cutreiera străzile, împrejurimile și era martorul violențelor, al disperării și al durerii celor asupriți. Nu își putea aminti nimic legat de adevărații ei părinți, poate doar vag un glas masculin care îi mângâia mâna când corpul începea să fie prins în acel coșmar, dar cu siguranță își amintea de Tata Stone. Bătrânul știuse mereu cum să îi alunge coșmarurile. Când se pusese în pat după conversația cu Beth fusese pregătită pentru visele urâte. Totuși, în seara aceea dormi fără vise.

Își dădea seama că venise dimineața datorită zgomotelor. Cineva - o pasăre - făcea gălăgie afară. Ar fi putut fi o mierlă dacă nu ar fi avut glasul atât de gălăgios. Nu. Nu era o mierlă. Cel mai probabil era un cocoșar, deși asta era o nebunie; un sturz de iarnă nu avea ce căuta într-un oraș ca Londra. Era complet nepotrivit perisajului, la fel de nepotrivit ca ea. Micuța pasăre avea să moară singură printre atâtea suflete reci câte existau în oraș.

Se întinse ușor, oftă și se cuibări în căldura de lângă ea aidoma unei păsări într-un cuib. Nu credea că mai simțise vreodată atâta căldură într-un pat. Era obișnuită să doarmă și pe jos, și pe lemne, și pe pământ, totuși avusese parte de paturi la viața ei. O amintire de demult îi spunea că dormise într-un pat cu salteaua la fel de moale și cu pătura la fel pufoasă, cu pernele atât de îmbietoare și într-o cameră călduroasă. Era însă prea îndepărtată acea amintire. Ceva era diferit la acest pat. În primul rând era căldura nefamliară. În al doilea rând era trupul de lângă ea. Un trup...

Atinse ușor corpul atât de tare, dar extrem de cald, și își mușcă buzele. Cu siguranță era încă prinsă în lumea somnului; de aceea visa cocoșari și bărbați, ambii nepotriviți locului. Visul acesta însă era extrem de dulce, iar ea era curioasă. Cu ochii încă închiși, așezată pe brațul tare al bărbatului, inspiră mrosul trupului acestuia. Mirosea precum soldatul Colt Cardinham. Asta era! Avea unul dintre acele vise interzise cu bărbatul care o sărutase pentru prima dată în viața ei. Curioasă, își trecu mâna peste abdomenul tare acoperit de o cămașă superficială. Cu un oftat, coborî mâna mai jos, punând presiune pe carnea pe care o găsea în drumul ei. Era magnific, deși nu știa cum își putea imagina creierul ei atât de mult din Colt Cardinham. Poate că îl observase mai mult decât îi plăcea să creadă. Poate că...

Gemătul nălucii ei o făcu să tresară. Imediat, degetele lui - care aparent erau sub ea - strânse ușor posteriorul femeii acoperit tot cu o cămașă superficială. Oh, dar aceasta era o senzație pe care nu o mai cunoscuse niciodată! Își mușcă buzele și nu avu timp să se gândească la asta, pentru că năluca lui Colt se aplecă și o sărută, strângând-o încă în brațele sale. Christina își depărtă buzele și îi permise să pătrundă în gura ei, înghițind în sec. Își așeză mâinile pe umerii lui, simțindu-i trupul așezat pe o parte, pentru a nu o strivi. Măcar în visele ei să fie lordul Cardinham galant. Gemu în gura lui și își ridică piciorul, înfășurându-l pe talia bărbatului. Zgomotul scos de bărbat o făcu să își dea seama că nu îi displăcea. Cum ar fi putut însă să îi displacă? Era visul ei. Aproape că râse înaintea acestei perspective. Îi mușcă ușor buza de jos, iar el făcu la fel, sugând în cele din urmă locul pe care îl mușcase. Un lucru era sigur: năluca ei avea gustul răutăcios, piperat, amar al lui Colt. Și îi plăcea. Era poate singurul gust oribil cu care s-ar fi putut obișnui.

Strânse cămașa și îl apropie mai mult de ea, moment în care buzele bărbatului se lipiră de obrazul ei și mai jos, pe linia maxilarului până la gât, acolo unde inima îi pulsa năvalnică. Abia atunci, când sfârcurile i se întăriră insuportabil și simți pe picior tăria masculinității sale, Christina își dădu seama că visul părea aievea. Deschise ochii, încorcândându-se, iar Colt Cardinham continuă să existe acolo, sărutând-o de parcă erau singurii oameni de pe pământ.

VrăjițiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum