Vrăjiți

4. Cine ești?

Colt o privi interesat multe clipe, atent să nu trădeze nimic din emoțiile animale care îi cuprinseseră trupul. Christina în schimb simțea că mintea îi lua foc.

Era singură într-o încăpere cu un bărbat care nu era Christian, Roger sau Tata, bărbat care încuiase ușa și care îi spusese că avea să o atingă, asta la mai puțin de o oră de când scăpase de atingerea grosolană a unei brute, atingere atât de intimă și de... Icni fără să-și dea seama că o făcuse și se lipi mai puternic de perete. Dacă el credea că avea să o atingă, atunci nu știa cu siguranță de ce era ea capabilă.

Însă, în loc să vină spre ea și să facă ce era de făcut, individul se apropie de un dulap, scotocind prin el.

— Mă tem că ai furat de la fratele meu, îi zise atunci, adresându-i câteva cuvinte.

— Nu știu cine este..., începu aceasta.

— Ceva îmi spune că știi, domnișoară. Observă cum scoase o hârtie de acolo și o așeză pe masă. Trăgând scaunul solitar se așeză și căută probabil penița. Numele meu este Colt Cardinham și sunt fratele ducelui de Rothgar. Despre ducele de Rothgar vorbim aici. Se întoarse spre ea, privind-o parcă amuzat. Ești atentă? Christina, care nu își putuse lua privirea de la picioarele lungi ale bărbatului, de la mușchii gambei și de la tălpile gigantice ale acestuia, aprobă, deși fața i se îmbujoră. Nu e nevoie să stai lipită de peretele ăla, domnișoară Stone. Ia un loc oricunde te simi confortabil. Și îi zâmbi ironic, privind direct spre pat. Păcătosul acesta insinua că ea se simțea în largul ei într-un pat. Își strânse pumnii și făcu câțiva pași până la divan, așezându-se pe acesta. Super! Îl observă cum se ridică de pe scaun și se apropie de ea. Se dădu înapoi, își strânse pumnii și se pregăti să îl lovească. Ai de gând să muști?, o întrebă el serios.

— Dacă ai de gând să mă atingi, replică aceasta.

— Ah!, el zâmbi și se așeză în cealaltă parte, totuși, fiind atât de mare, prea aproape de ea. Nu te voi atinge, Christin Stone, nu așa cum crezi tu. Nu îmi face plăcere să siluiesc femei, domnișoară. Și tu, și Blue sunteți în siguranță în casa mea. Apoi își drese glasul, revenind parcă la subiectul care îl interesa: Voiai să furi și de la mine.

— Da, confirmă aceasta rapid.

— O!, clipi el ușor derutat. Nu negi. Își sprijini mâna de genunchi și își lăsă bărbia în palmă. Mă întreb de ce nu negi. Ești fie un hoț foarte prost, fie o femeie extrem de naivă...

Nu avea de gând să stea și să se certe cu el, nu când era clar că acest bărbat tocmai îi spusese că era idioată. Moment era în siguranță aici, iar ea trebuia să își tragă suflul. Avea să evadeze, bineînțeles. Trebuia să se întâlnească cu Christian și trebuia să o ia pe Blue – ce nume potrivit pentru o fetiță cu ochii atât de mari și de albaștri! – cu ea. Își aminti de modul în care o alinase pe copilă, o făcuse să aibă încredere în el. Nu credea că un bărbat ca el putea să se comporte astfel cu un copil.

— Fata...

— Blue, o corectă.

— Aveam nevoie de bani!, izbucni adevărul.

— Cine e Blue pentru tine?, o întrebă calm.

Nu putea să îi spună prin ce trecuseră sau cum o întâlnise pe micuță. Trebuia să facă așa cum făcea de obicei: trebuia să inventeze o poveste.

— E fiica mea!

— Aha... Colt Cardinham o privi cumva circumspect, dar nu o contrazise. Câți ani ai?