Vrăjiți

10. Ochii Christinei Stone

În Hyde Park nobilimea ieșea nu pentru o promendă, ci pentru a-și afișa caii, soțiile, amantele, surorile, copiii și, uneori, câinii. Colt Cardinham ieșise însă întotdeauna pentru a călări, deși nimic nu se putea compara cu domeniul de la țară unde putea încerca manevre îndrăznețe fără să dea peste soția sensibilă a unui lord sau peste amanta avidă de atenție a unui altuia – uneori ambele femei aparținând aceluiași bărbat.

Azi însă, așa cum îi promisese lui lady Anne, ieșise pentru a părea că îi făcea curte acestei femei frumoase. Se gândise să îi lase un bilețel în care îi explica situația – mințea, bineînțeles – și prin care promitea că se va revanșa față de ea. Totuși, perspectiva de a sta cu Christina într-o croitorie, unde s-ar fi putut gândi la trupul ei gol, atins ocazional de satin, mătase și muselină îi făcuse sângele să se înfierbânte. Era riscant. Prin urmare, trebuia să evite o astfel de intimitate.

Lady Anne, în schimb, oricât de interesantă, nu îl atrăgea deloc.

În costumul de călărie de un albastru foarte închis, cu o pălărie deasupra părului negru, tânăra femeie călărea pe iapa neagră în tăcere.

— Scuză-mi indiscreția, lord Cardinham, dar l-am zărit pe domnul Rutledge la Gunter azi alături de o tânără domnișoară care a lăsat de înțeles că ar fi debutantă sezonul viitor. Inima lui Colt stătu în loc o clipă înaintea ideii că Anne o întâlnise deja pe Christina. Poate că fusese o idee foarte proastă de a le scoate în lume, mai ales pe ea, femeia care nu avea să-i fie alături până în primăvară. Asta mă face să mă întreb dacă nu cumva familia Cardinham are o protegée.

Ah! Asta era! În planul lui de a o scoate pe Christina la una sau două petreceri în care să recunoască un potențial nobil al grupării pe care o vâna nu se gândise niciodată la implicare sa. Acum însă Anne îi atrăgea atenția asupra acestui fapt. Și putea lesne să adapteze ideea ei pentru a se plia planurilor sale. Poate că, în cele din urmă, avea să capete ajutorul acestei femei tinere în a o iniția pe Christina în viața londoneză de vârf.

— Ba da!, spuse mai repede și mai tare decât și-ar fi dorit. Lady Christina este o rudă foarte îndepărtată care, la fel ca sora mea, Summer, are nevoie de un sezon. Este însă extrem de sensibilă și voiam să o familiarizez cu orașul de-acum.

— Sensibilă? Buzele lui Anne zvâcniră. Nu mi-a lăsat impresia că este sensibilă. Dacă nu aș fi ștuit că Regina Charlotte poartă mereu perucă, aș fi crezut că a venit să îi facă o vizită localului.

Colt zâmbi amuzat. Da. Și-o imagina lesne pe Christina ca regină, deși, perspectiva de a avea cincisprezece copii (1) era destul de sumbră pentru o femeie atât de slăbuță precum Christina. Se bucura însă că nu numai el observase cât de puternică era leoaica din spatele femeii.

— Poate fi impunătoare.

— În cazul acesta, milord, cred că protejata dumitale va face o partidă excelentă poate chiar din toamna aceasta, ridică Anne din umeri. Cred că ați observat cât de frumoasă este, deși pare că nu știe asta.

Sigur că observase. Numai la asta îi stătea privirea când era cu ea. Aprobă tăcut. Nu voia să dea dovadă de prea multă înflăcărare. Ochii lui Anne sclipiră brusc în clipa în care îl zări pe sir Kean pe calul său alb, îmbrăcat așa cum era de așteptat de la un autor regal.

Sir John Kean era apreciat în regat pentru tratatele sale despre științe naturale și expediții. Ultimul volum ajunsese extrem de cunoscut și, pentru că era dedicat Majestății Sale, devenise și cel mai cumpărat. Orice bibliotecă avea volumul lui Keane, iar Colt nu era departe de această realizare. Ilustratele și cuvintele curgeau pe hârtie, făcând cartea valoroasă. Era un geniu.