Vrăjiți

19. Colt, eroul dezertor

În bibliotecă, Wine își trecea degetele peste globul pământesc și răsfoia cărți, vizibil dezinteresat. Strâmbă din nas și se foi, în timp ce ducele de Shrewsbury stătea extrem de tăcut într-un colț. Thaddeus Talbot nu se putea compara cu un Cardinham. Ducele era decent, revoltător de cuminte și de moral. Dacă nu ar fi știut că avea o amantă chiar aici, în Londra, pe domnișoara Druselle, ar fi crezut că fratele cumnatei lui era virgin la cei douăzeci și nouă de ani ai săi. Un bărbat de calibrul lui însă nu putea sta celibatar, nu.

Își îndreptă ochii spre intrare, simțind mersul greoi al fratelui său.

— Colt, îl salută el. Scuză-ne dacă îți facem o vizită atât de matinală, dar în timp ce voiam să îl corup de duce mi-a ajuns la urechi faptul că ți-a luat locuința foc.

— Nu a luat foc, spuse Christian. Wine îl privi încruntat, moment în care acesta explică: Sunt Christian Stone și sunt fratele domnișoarei...

— Christina, da, zâmbi Wine. Văd asemănarea, deși, dacă mă scuzi, ea este cea frumoasă dintre frații Stone. Fără să mi-o iei în nume de rău, bineînțeles. Și văd și eu că nu a ars casa. Dumnezeu știe că am venit cu gânduri bune, să te găzduiesc în apartamentul meu din St James sau Soho...

— Nu, mulțumesc!, zise rapid Colt. Nu este nevoie, Wine. Își ridică ochii spre Thaddeus care asculta tăcut. Shrewsbury, nu știam că ești în Londra.

— Am venit pentru o perioadă. Am auzit de necazurile tale, lord Colt. Este ceva ce pot face pentru a-ți fi de folos?

— Probabil, zise într-un sfârșit Colt. Domnișoara Stone a fost ținta atacului. S-a aruncat dinspre aleea dintre locuințe. Câțiva centimetri mai în față și probabil că ar fi luat foc patul. Nu este nimic distrus ce nu putea fi înlocuit. Dată fiind situația, voi aranja pază și la ferestrele dinspre alee și vreau și doi oameni care să patruleze strada. Am vorbit deja cu patrula de seară și vor fi aici din oră în oră. În rest, Shrewsbury, ai putea să atragi atenția asupra Christinei afișându-te cu ea. Thaddeus ridică o sprânceană. Vauxhall, chiar în seara aceasta. Nu cred că îți este greu să strălucești.

Nu părea că ar fi avut genul acesta de probleme. Roșcovanul era cât un munte și, aparent, avea o plăcere morbidă pentru negru și argintiu. Aprobă tăcut. Avea să fie acolo. Perfect. Iar el avea să-și țină ochii exclusiv pe Christina.

— În cazul acesta, propun să ne retragem la masă. Domnișoara Stone va coborî curând.

— Ai apucat să o întrebi ceva?, se auzi glasul lui Christian.

— Ce ar fi putut vedea?, se încruntă Colt. Dormea când am intrat în..., își mușcă imediat limba, pentru că privirea lui Wine, veselă și vicleană, se ațintise asupra sa. Nimeni nu ar fi spus nimic care să destrame reputația domnișoarei Stone, dar nu voia nici ca în acest cerc să se întâmple ceva cu reputația ei. Nu, răspunse.

— Ai fi surprins, mormăi Christian.

Mergând cu toții spre sala în care se lua masa, Colt zări cu coada ochiului cum tocmai femeia despre care vorbeau cobora scările. Se opri, vrăjit de culoarea pomeților ei și de modul în care în acea dimineață îi străluceau ochii. Într-o rochie brună, dar care îi atingea delicat trupul, Christina avea părul prins într-un coc lejer. Nu avea nevoie de mai mult pentru a arăta magnific. Se opri și întinse mâna spre ea, ignorând privirile care rămăseseră ațintite asupra-i.

— Coboară, Christina, o îndemnă când femeia ezită să mai facă un pas. Atentă, își așeză degetele neînmănușate într-ale lui, iar strângerea le făcu măruntaiele amândurora să se strângă violent. Dorința era mai mult decât profundă între ei.