Vrăjiți

13. Cina zânelor

Ajutând-o să coboare din trăsură în noua ei rochie de un maroniu-gălbui luminos, Colt o studie încă furios. Pieptarul era însă albastru-cenușiu, decorat cu doi boboci roz. Fusta destul de vaporoasă era din aceiași culoarea maroniu-gălbuie, simplă, pe umerii ei tronând roba care își cobora modelul mai jos de talie, din aceiași culoare cu pieptarul și completând modelul floral. Datorită evenimentului – cina lui Helen – Christina nu purta o eșarfă peste piept, lăsându-l din nou expus. Iar în rochia aceasta era și mai evident.

— O mie de lire toată garderoba?, îi reaminti el. O mie?!

Femeia cu părul prins într-o coafură lejeră zâmbi ironic, își ridică umerii și coborî în fața casei pe care o vizitase mai devreme în acea zi. Părea extrem de mulțumită de sine.

— Mi-ai zis să iau tot ce îmi trebuie.

— Dar nu tot magazinul!, pufni Colt. Ai făcut-o dinadins!, o acuză pentru a tria oară în ultima jumătate de oră de când primisese nota de plată de la croitoreasă.

— Poate că am făcut-o, Cardinham, mărturisi ea. Nu credeam că stai prost cu banii, oricum. Nu la cât pui pe masă și la cât de generos ești cu personalul tău.

Prinzând-o de mână și urcând scările, Colt pufni:

— Nu duc lipsă de bani, dacă așa îți pui problema. Sunt doar sceptic în ce privește împopoțănarea. Apoi, când privirea îi pică pe decolteul ei, fu nevoit să înghită în sec. Deși trebuie să mărturisesc faptul că arăți bine. Ochii ei se ridicară în direcția sa și îl priviră curioși, așa încât nu se putu abține să nu adauge: Arăți mai bine decât toate femeile pe care le-am văzut într-o rochie atât de elegantă. Colt își drese glasul: Și sper sincer ca și restul garderobei să ajungă repede. Încă mai sunt pantofi de făcut și bijuterii de cumpărat...

Christina încercă să nu se lase cucerită de complimentele lui. Fusese uluită când cu câteva ore înainte apăruseră zece rochii de zi și garderoba de somn promisă. Se temea că tinerele se obosiseră prea mult pentru ținuta ei.

— Nu pot să cred că o rochie a fost gata atât de repede... Au lucrat ore întregi fără oprire...

— Măcar ți se potrivește, ridică el din umeri și bătu la ușă, pregătit să deschidă servitorul.

— Mi-ai făcut un compliment?, ridică o sprânceană în direcția lui.

— E mai degrabă o constatare, domnișoară Stone.

Christina pufni. Constatare pe naiba! Fusese un compliment. Și știa cum să-l recunoască, pentru că de-a lungul timpului primise câteva. Pentru o femeie hoț, Christina era cu adevărat frumoasă și furase privirile multor indivizi. Fusese o distragere binevenită.

Fură conduși în salonul în care lady Dunbar servea cina. Femeia, într-o rochie roz îi întâmpină. Era la fel de zâmbitoare și de încântată de prezența lor. O prinse pe Christina de mâini și îi zâmbi sincer, apoi îl lăsă pe Colt să se închinse înaintea mâinii ei.

— Sunteți superbi!

— Și tu arăți divin, lady Helen, îi zise Colt. Nu este de mirare că i-ai furat inima lui Nate.

— Păstrează complimentele astea pentru protejata ta, Cardinham, râse contesa, deși mă tem că în cazul acestei tinere nu țin deloc, nu-i așa, Christina?

— Am primit prea multe complimente pentru a le mai crede și pe cele venite din partea lordului Colt, se mulțumi să spună Christina înainte de a lua loc lângă contesă, cu bărbatul așezat înaintea ei.