Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 1 (II)

Le-am dat cate un pupic, alungand repede gandul ca fratele meu nu se zarea si nu se auzea pe nicaieri. 

Ma imbracasem cu un tricou albastru ca cerul la apus, niste pantaloni scurti de aceeasi culoare si niste adidasi albi. 

Am iesit din curte, si am strabatut cei cam 100 de metri pana la Cris, ca prin vis. 

Cristina, caci asa o cheama pe prietena mea, imi sari in brate ca un copil mic cand isi gaseste cadourile sub pomul de Craciun, atunci cand ma vazu. 

Era cu un an mai mica decat mine, dar nu se prea observa. Avea acceasi inaltime ca si mine, dar era supla, bruneta, cu ochii mari, negri, buze pline, senzuale, si cu o piele foarte bronzata. Era frumoasa. 

- Ade, ce ma bucur sa te vad! Mi-ai lipsit enorm.Ce-ai facut la examene? Dar scuze, si incepu sa rada, scuze, stii ca-s cam uituca, dar acum sunt tare bucuroasa ca, IN SFARSIT, accentua ea, ai venit. Intra si povesteste-mi ce ai mai facut. 

Pana atunci statusem la poarta, dar acum intrasem in curte, iar apoi in casa. 

Cand am intrat in curte am vazut-o si pe Alex , mama Crisei, am pupat-o si imbratisat-o, iar apoi am urmat-o pe Cris in camera ei. Alex, ca si fiica ei, era tare fericita ca ma vede. Odata ajunse in camera si asigurandu-ma ca mama ei nu era prin preajma, i-am povestit tot ce-i spusesem si bunicului, dar am mai adaugat ceva: 

- Si, desi am terminat deja generala si ma voi duce la liceu... of, Cris... nu am avut niciun prieten, am terminat monologul, o lacrima singuratica udand-mi obrazul si lasand o urma dureroasa. 

Dar cand lacrima vru sa casa de pe barbie, Cris o prinse, totodata prinzand-mi si barbia si ma forta sa ma uit la ea, dar eu tot incercam sa-mi las capul coborat, fapt ce-o enerva. 

Nu cred ca am mentionat ca, in timp ce eu sunt si temperamentala si sentimental, ea e doar temperamentala, nu? Desi exista acea diferenta de un an intre noi, imi gasisem nasul cu ea. 

- Uita-te la mine, Adelaine! 

Ups, nu-i a buna. Nimeni nu-mi zicea pe numele intreg decat atunci cand era cu adevarat suparat sau suparata pe mine. 

- Uita-te la mine Adelaine, repeata ea ceva mai bland, convingadu-ma astfel sa-mi ridic ochii spre fata ei. Nu conteaza asta, ok? O sa ai un prieten la timpul potrivit. Si, crede-ma, ca, decat sa stai cu vreo maimuta, mai bine astepti, si la liceu vei intalni pe cineva care sa fie mai dezvoltat, cineva care sa te placa asa cum esti si pentru CINE esti. 

- Dar toate prietenele mele au avut. . . am incercat eu o impotrivire slaba deoarece stiam cata dreptate avea. 

- Ei, si ce cu asta? Tu esti TU, ele sunt ELE. Mai tii minte cand... Bibi cred ca o cheama, ti-a spus cam acelasi lucru ca mine? 

- Dap, si mersi, stiu ca ai drepate. Te iubesc Cris, am zis eu, binedispozitia reaparand, si am sarit la ea in brate. 

- Si eu, Ade! 

Am mai stat putin asa, imbratisate, fiindu-i recunoscatoare pentru aceste cuvinte. Ma chinuiam de mult timp cu acest of si nu-l putusem spune nimanui. Dar stiam ca ea ma va intelege si ca totodata m-ar ajuta, nu numai ascultandu-ma, ci facand ca partea care avea dreptate, partea rationala, sa iasa si sa fie mai puternica. 

- Acum, hai sa mergem. Am vorbit cu toata gasca. Hei, Ade azi e 29 Iunie nu? Peste o luna e ziua ta! 

- Da, Cris, da, am spus eu razand vazand entuziasmul ei. Acum hai sa mergem. Deabea astept sa-mi revad gasca. 

Salutand-o din nou pe Alex am plecat. Pe drum, curiozitatea mea isi facea simtita prezenta. 

- S-a mai intamplat ceva in timpul in care eu am lipsit?