Ade pov.
- Si nu stiu ce sa fac. Am doar 14 ani, dar il doresc foarte mult, isi incheie prietena mea “spovedania”, intrerupta doar de cate un suspin.
Il dorea, o dorea, dar era mult prea mica!
- Gata, Cris. El va intelege si in plus sunt sigura ca nici el nu ar vrea sa o faci atat de mica. Nu ai fi pe deplin capabila sa intelegi frumusetea actului, si nici nu esti dezvoltata. Sunt sigura de asta!
- Mersi, Ade. Te iubesc!
- Si eu, Cris.
Se facuse déjà ora 13. Cum baietii nu raspundeau la telefon, ne-am gandit sa ne distram si noi un pic. Asa, ca-ntre fete.
Eu nu puteam sa ies afara din curte, nici chiar din casa, defapt, pentru ca eu inca nu suportam hainele pe mine, si riscam sa ma vada vreun vecin bandajata, asa ca am facut ordine si apoi am ascultat muzica, am jucat carti, iar apoi am dansat.
Nu am dat nici o importanta masinii ce a parcat putin mai departe de casa mea si nici nu am observat, fiind intoarse amandoua cu spatele, ca la iubitul meu in camera se aprisese lumina.
In jurul orei 9 au venit si baietii, care nu ne-au spus nimic din ceea ce au facut in decursul zilei.
Ne-am uitat la TV la un film interesant, “Pe taramul femeilor” cu Kristen Steward, si cum in camera aveam doua paturi, fiecare cuplu a stat in cate unu.
Mihli isi mai punea mana ba pe sanul meu, ba pe picior si ma mangaia, provocandu-mi dorinte pe care nu le mai simtisem.
Pe la 11 jumate Cris si-a amintit ca eu, care, sincer, nu aveam nici o problema, nu mai mancasem nimic si a plecat, impreuna cu Erich bineinteles, la bucatarie pentru a pregati ceva.
In momentul in care ei au iesit din camera, Mihli m-a luat in brate si mi-a luat in posesie buzele, gura, cu atata foame.
Incomodandu-l putin pozitia a vrut sa se puna peste mine, dar si-a amintit de ranile mele, asa ca m-a tras pe mine peste el.
- Te doresc, a soptit el plin de dorinta.
- Si eu te doresc, dar nu sunt pregatita. Te rog, iarta-ma, am soptit eu cu lacrimi in ochi si cu regret in suflet.
- Nu am ce sa-ti iert, iubire. Iarta-ma tu pe mine. M-am purtat ca un neghiob . . .
Ma lasase la loc langa el pe pat, dar eu eram ravasita. Acele dorinte ma innebuneau.
Nu stiam daca-l iubesc, dar cert era ca imi placea foate mult, si chiar mai mult, eram atrasa de el. Cam ciudat din partea unei fete de 15 ani, nu? Nu stiu, dar stiu ca-l doream foarte, foarte mult.
La putin timp a aparut si Cris, pe care o intelegeam acum perfect, care mi-a indesat mancarea in gura pentru ca nu-mi era foame. Singurul lucru pe care-l voiam era laptele meu!
Cris si Erich au plecat, iar Mihli m-a intrebat timid si ingrijorat:
- Vrei . . . vrei sa ramai sau sa plec?
- Ramai, te rog.
Am mers la mine in camera unde el s-a asezat usor in patul meu urias, iar apoi eu m-am cuibarit cu o usoara sfiala la pieptul lui, dar nu inainte de a-mi fi dat jos rochita larga jos, ramanand, din nou!, doar in lenjerie.
YOU ARE READING
Love without barriers
Teen FictionNiciodata nu mi-am imaginat ca o vara ar putea insemna gasirea iubirii, o iubire fara margini, fara bariere in timp si spatiu. Dar nici nu mi-am imaginat ca acea iubire, odata gasita si gustata din plin, ar putea sa ma arunce in Iad. Pentru ca asta...
