Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 40

    Pentru a doua oara, am lacrimi in ochi. Acesta este ultimul capitol, cel care spune ca nu va urma nimic. Va astept sa cititi si LWB - Amintiri/Feedback

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

    Am deschis ochii şi realitatea mă lovi în faţă. Privindu-l pe Mihli, îmi doream să-l văd de fapt pe acel tip din bar. M-am ridicat, m-am îmbrăcat şi i-am lăsat un bilet.

    Am ieşit, m-am dus să-mi iau motorul şi l-am sunat pe Trey, rugându-l să-mi găsească ocupaţie până luni dimineaţa şi, precum mă aşteptam, cursele nu întârziau să apară.

                    Mihli pov.

    Deşi s-o am şi să fie a mea din nou îmi oferea acel sentiment de siguranţă şi stabilitate pe care nu-l mai avusesem de când plecase, acum 5 ani, în doar 2 săptămâni acest sentiment a început să se destrame, odată cu terminarea week-end-ului pe care l-am petrecut împreuna. Devenise mai rece, mai distantă, parcă mai temătoare, şi asta peste noapte. De fapt, în aproximativ o jumătate de oră. Şi nu ştiam ce să fac, cum s-o aduc înapoi. Teama, de data aceasta, era şi mai mare ...

    Când m-am trezit fără ea lângă mine, m-am temut, pentru o clipă, că totul fusese doar un vis. Dar biletul ei, agăţat pe frigider, ce mă anunţa că în acel week-end nu va fi în oraş, îmi alunga măcar aceasta frică.

    Având astfel 2 zile libere şi simţind că ea ar prefera s-o las în pace până se linişteşte, mi-am încărcat programul cu diverse curse. Dar una mi-a adus multe surprize şi noutăţi. Din păcate, nu erau din cele bune ...

-          Ce-ţi mai face iubiţica, cea plină de foc în priviri? Mă întrebă cel din cauza căruia eu încă nu  puteam fi considerat cel mai bun la curse.

-          Las-o-n pace, Julien, am mârâit eu spre el.

-          Aş lăsa-o, dacă nu ar fi atââât de bună şi dacă nu aş şti ce poate.

-          Nu ai nici o idee ce poate ea să facă.

-          Eu nu aş fi chiar aşa sigur. În noaptea aceea, pisicuţa şi-a scos gheruţele. Oh, vai, nu-mi spune că pentru tine nu le ascute!

    Înainte să-şi dea seama vreunu’ din noi ce se-ntâmplă, mâna mea era bine înfiptă în gâtul lui, strângând.

-          Iar acest comentariu deştept ce vrea să însemne? L-am întrebat printre dinţi.

-          Te-ai enervat? Dar de ce? Oare chiar atâta dreptate să am? Am strâns şi mai tare, iar el se crispă puţin.

-          De ce îţi dau atenţie? Nu ai nici cea mai vagă idee cine e ea. I-am dat drumul şi am vrut să mă-ndepărtez, când cuvintele lui m-au făcut din nou atent.

-          Oh, ba mi-a arătat chiar foarte bine. E cu adevărat sălbatică, şi o vreau.

-          Ea te vrea pe tine? Am întrebat sigur pe mine, dar apoi realitatea m-a lovit. Comportamentul ei ciudat ...

„ Oare ... oare el e cel pentru care ea mă dă la o parte?”

-          Aşa părea. Şi-acum mai simt mirosul pielii ei ... portocale. Exotic. Precum ea.

-          E a mea.

-          Şi acele tatuaje ... dar, din păcate, printre gemete, nu a apucat să-mi spună şi ce înseamnă.