Ultima saptamana pana la ziua mea a trecut mult prea repede iar pe zi ce trecea, presimtirea lui Cris se adeverea, astfel incat eram hotarata ca pe 29 Iulie, de ziua mea, eu sa devin a lui.
29 Iulie
Ziua mult asteptata a venit. Iar eu eram mai speriata ca oricand. A face acest pas insemna mult, si, nici macar nu stiam daca-l iubesc.
“Oh, tu te auzi?” se trezi vocea aceea enervanta.
“Adica?’
“Tu chiar ti-ai uitat toate principiile? Adica, inafara de faptul ca vrei sa faci dragoste la varsta de 15 ani!!, nu iti ziceai tu ca vrei sa o faci cu cineva pe care-l iubesti?”
“Te urasc! Dar da, il iubesc . . . , fara el viata mea ar fi incompleta.”
In aceasta dimineata am fost trezita la ora 8, sculata de tipetele-urari ale mamei mele acompaniata de fratiorul meu.
- Scoala-te, iubita mea! Este ziua ta! La Multi Ani!
- Multumesc, mami. Vrei sa ma lasi sa mai dorm pana la 10, te rog? M-am milogit eu de ea, bagand in acelasi timp capul sub perna.
- Nici gand! Zise si ea ingrozita. Peste 3 ore jumate trebuie sa plecam. Trebuie sa vezi ce cadou ti-am luat. Si, in plus, Ruth vine sa ma ajute cu pregatirile, iar cadoul ei pentru tine este ca poti sa dai petrecerea la ei acasa.
- Serios? Ce tare! Acum am trezisem de-a binelea.
- Dap. Si acum, sa-ti spun ce cadou ti-am luat sau nu? Intreba mami sireata. Dar, poate ca nu-l vrei, continua ea privindu-ma pe sub gene.
- Hmm?
- Un laptop. Iar cadoul bunicului tau eate un modem de internet. Asta ca sa nu te mai plangi, rase mami fara rautate. De-acum incolo vei putea sta pe net si aici.
- Iupii! Multumesc mami, te iubesc!
- Si eu te iubesc, scumpo, zise mami dupa care pleca. Imediat dupa ce mi-am luat si tricoul pe mine si eram gata imbracata, telefonul a inceput sa sune.
Primele trei apelante au fost cele trei prietene ale mele de la oras, care nu erau mai matinale ca mine, de aici si surpriza mea, si care mi-au urlat “La Multi Ani” in ureche, neavand timp nici sa zic “Alo”. Astea erau ele, iar eu le iubeam asa cum sunt. Isi cereau scuze ca nu pot fi langa mine, fiecare fiind plecata afara din tara sau la mare departare.
Apoi a urmat unchiu . . .
- La Multi Ani, Ade! Sa cresti mare si frumoasa. Sa fii iubita si sanatoasa! Izbucni si el inainte sa apuc sa zic ceva.
- Mersi, Unchiu.
. . . urmat de verisorul meu care era plecat la facultatea de medicina, si pe langa urarile mai ciudate, ce-I drept, si-a cerut si el scuze, ca mai toata familia, ca nu poate fi aici. Toti au promis ca se revanseaza.
- Nu-I nimic, Andruski. Ma bucur ca ai sunat. Ti-am amintit, si asta e lucru mare pentru tine! Am zis eu razand.
- Hei! Raspunse si el, tot razand.
Apoi au urmat multe rude indepartate, o verisoara, matusica mea scumpa si celalalt unchi.
Dar cel mai mult m-a impresionat telefonul de la verisoara mea din America.
YOU ARE READING
Love without barriers
Teen FictionNiciodata nu mi-am imaginat ca o vara ar putea insemna gasirea iubirii, o iubire fara margini, fara bariere in timp si spatiu. Dar nici nu mi-am imaginat ca acea iubire, odata gasita si gustata din plin, ar putea sa ma arunce in Iad. Pentru ca asta...
