Dimineata am fost sculata in mod brutal de Cris care urla la mine sa ma trezesc.
- Hai, scoala-te odata, Ade! E ora 10 dimineata, ce naiba!
- Tu esti aia matinala, nu eu! Ai habar la ce ora m-am culcat ? Hai, Cris, inca putin, am rugat-o eu.
- Tu esti nebuna? Ai dormit singura? Nici macar camera ta nu era incuiata!
Asta ma trezi de-abinelea.
- Singura? Nu, nu e adevarat! Mihli a dormit cu mine . . . .Cris, Mihli ma place, am strigat eu deodata.
- Da? Vai, Ade, ce ma bucur pentru tine, zise prietena mea care, la auzul vestii, era super incantata. Stiam eu. Dar spune-mi, Ade, ce a fost cu faza de ieri?
- Sincer, nu stiu.
- Ade, ai incercat sa te . . . , dar Cris nu mai putu continua pentru ca se ineca in lacrimi.
- Sa ma omor? Vai, Cris, de cand ma stii pe mine asa? Am spus de-a dreptul uimita.
- De ieri, de cand l-ai vazut pe el, nu ai mai fost tu deloc. Dar, daca esti cu Mihli, presupun ca nu mai are rost sa iti aduc aminte.
- Cris, de ce nu mi-ai spus ca ai iubit? Ca esti cu Erich?
- Iarta-ma, Ade, numai ca am vrut . . .
- . . . sa ma protejezi, nu-I asa? Am intrebat eu cu toata dragostea pe care o simteam pentru ea.
- Da. Dar de unde stii? Credeam ca vei fii furioasa, ca te vei simti tradata, zise si prietena mea mirata.
- Pai, sincer, in prima clipa asa m-am simtit. Dar apoi am realizat de ce o facusei de fapt. Probabil ca as fi facut acelasi lucru. Spunemi, Cris, esti fericita?
- Mai mult decat am crezut vreodata ca pot fi. Desi am 14 ani, simt ca mi-am gasit dragostea. Dar tu, Ade, tu esti fericita?
- Da, Cris, da. Desi, crede-ma, mi-ar fi fost mult mai bine si fara astea, si am indicat spre taieturile mele ce erau acoperite de bandaje.
- V-ati sarutat?
- Asta-I prietena mea! Mereu curioasa, am zis razand. Si da, ca sa-ti raspuns la intrebare, da, ne-am sarutat.
Si vazand ca ea deschide gura sa puna intrebarea pe care o stiam déjà, am zis eu inainte.
- Si a fost minunat! Dar el unde o fi? A dormit cu mine aseara.
- Sincer, nu stiu. Si Erich a disparut si nu raspunde nici la telefon.
Ea s-a dus sa-mi faca micul-dejun, timp in care eu, care eram tot in lenjerie, mi-am dat jos bandajele si m-am dus la oglinda.
Partea mea stanga era plina de taieturi, din unele incepand sa curga iar sange, iar mainile si picioarele ma usturau.
Am vazut apa pentru baie, iar in timp ce Cris inca-mi facea micul-dejun – apropo, ce-o dura atata? – m-am spalat, atenta cu zonele sensibile, mi-am pus apoi lenjeria albastra si am asteptat-o pe Cris.
Dupa vreo 5 minute a venit si ea cu o tava cu clatite cu sirop de ciocolata si capsuni. Preferatele mele.
Si, evident, paharul meu cu lapte.
- Vad ca te-ai schimbat. Mananca cat timp iti fac eu patul. Iti vor trebui puteri pentru ce urmeaza, zise cu durere in voce.
Curand am aflat si despre ce vorbea. Dezinfectatul ranilor si punerea pansamentelor.
YOU ARE READING
Love without barriers
Teen FictionNiciodata nu mi-am imaginat ca o vara ar putea insemna gasirea iubirii, o iubire fara margini, fara bariere in timp si spatiu. Dar nici nu mi-am imaginat ca acea iubire, odata gasita si gustata din plin, ar putea sa ma arunce in Iad. Pentru ca asta...
