Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 28

             Ade pov.

        Luni cel de-al doilea semestru a inceput si ne-a gasit pe mine si pe gasca mea mai mult decat pregatiti de noi peripetii si pozne. Cum iarna se facea simtita mai mult ca niciodata, am avut parte de zapada cat imi lipsise in anii anteriori. Ne-am bulgarit, ne-am tavalit in zapada si pe zi ce trecea, relatia dintre Kelly si Nick se dezvolta, iar eu cu Mich ne apropiam din ce in ce mai mult.

        La o saptamana dupa inceperea scolii, am racit. Pentru 2 saptamani de zile, am fost tinuta in casa, in primele zile cu febra, iar apoi cu ameteli, dureri de gat, de cap si, de fapt, din cauza repaosului la care eram obligata, ma durea tor corpul. Tot in aceste 2 saptamani, Nick s-a invoit de la scoala si s-a mutat  la mine caci, indifferent de cat de mult si-ar fi dorit, Janet nu-si putea lua liber.

        Cam la 2 zile, indata ce am trecut peste faza cu febra, Kelly, Amber si Matt, si chiar si Mich, veneau pentru a vedea cum ma simt si pentru a-mi aduce noutatile/barfele si temele.

-          Adori sa ma stii neputincioasa, asa-i? l-am intrabat in a 5-a zi de boala pe Nick, intre doua linguri de supa, pe care tot el mi le dadea.

-          Sincer? Intreba zambind larg. Da! E atat de placut sa pot avea grija de tine fara sa comentezi si fara sa faci mofturi! Ca sa nu mai spun ca astfel am petrecut mai mult timp impreuna si-mi place sa te privesc dormind. Si sa te iau in brate atunci cand esti ametita si chestii din astea.

-          Da, merci Nick, i-am zis razand. Tocmai m-ai facut sa ma simt precum un copil de 5 ani.

-          Cine-I fetita cuminte? Haide, deschide gurita mare ca sa-ti dau papica. Ce fata cuminte!

-          Nick! I-am zis amuzata la culme. Potoleste-te! Nu sunt chiar asa neajutorata, totusi. Tu insisti sa ai grija de mine. Acum m-as putea descurca si singura.

-          Aha, deci asta mi-e rasplata pentru ca am fost alaturi de tine! Ma ranesti pana-n adancul adanc al sufletului meu profund.

-          Vezi sa nu te ineci in atata adancime.

-          Sa stii ca sunt un innotator foarte bun! Si, uite, cum ziceam! Asta mi-e oare rasplata?

-          Nick, stii bine ce-am vrut sa zic, i-am raspuns razand. Stii bine ca-ti sunt foarte recunoscatoare pentru ca ai stat cu mine si ai avut grija de mine, cand Janet nu putea, mai ales ca nu erai obligat si nici nu te-am rugat. Pentru asta iti voi ramane mereu indatorata. Sau cel putin pana cand reusesc sa ma revansez. Dar nu vreau sa te plictisesti cand te-ai putea distra cu baietii sau cand ai putea petrece timp cu Kelly.

-          Deci ai observat, rase el, dar vazand privirea feroce, adauga rapid: era de asteptat, de fapt, pentru o atat de fina observatoare si o atat de buna cunoscatoare a sufletului meu.

-          Doamne, daca o tii tot asa, eu te voi scoate afara!

-          Ah, Doamne, oare geniul nu-mi mai e deloc apreciat? Daca nu lauzi, esti criticat, daca lauzi, esti lingusitor. Cine sa le mai inteleaga si pe fetele astea?! zise el exasperat, ridicandu-se si ducand tava la bucatarie, iar apoi am auzit apa de la chiuveta curgand.

        Eu m-am dus la baie pentru a ma spala pe dinti, iar cand am revenit, Nick statea in coltul meu, cu chitara-n mana.

-          Ce zici, ai chef sa cantam ceva?

-          Da, Nick, e o idée geniala, mai ales la starea in care se afla la momentul actual corzile mele vocale. Dar, daca nu te deranjeaza, tare mult as vrea sa te mai ascult pe tine cantand.