Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 3

                Ade pov.               

    Durerea era ingrozitoare. Dar nu stiu care era mai rea. Cea provocata de zecile de cioburi infipte in mine sau cea pricinuita de amintirea lui.

    Mihli . . . el era singurul lucru sigur in toata aceasta uitare, singurul care ma ajuta sa ies din acea dulce inconstienta de pana acum.

    Era ciudat, intotdeauna fusesem stapana pe sentimentele mele, iar daca vreodata imi scapau de sub control, fugeam in padure, acolo nu puteam rani pe nimeni. Dar niciodata nu mi s-a intamplat ceva atat de . . .  puternic? Poate ca asta e cuvantul potrivit. Stand  acum si analizand, imi dadeam seama ca tot ce  facusem in mai putin de jumatate de ora putea fi pieirea mea.

     Starea mea fizica era deplorabila.

    Desi sunt sigura ca nu parea, pierdusem mult sange si ma simteam foarte slabita.

    “Ce ironie” , am zis cu falsa veselie. “Eu sa fiu slabita . . .”

    Nu stiam ce se intampla cu mine. Imi aduceam aminte sunetul vaselor sparte, cioburile infigandu-se in talpi si zgariindu-mi mainile. Apoi acel tipat urmat de o durere mai profunda decat orice si . . . intuneric.

    Acum vedeam atat logica a ceea ce facusem, logica unui indurerat, unui om orbit de neputinta si de furia venita odata cu aceasta, cat si greseala actului meu. Dar nu-mi pasa. Probabil ca daca as fi avut de ales, intre constientizarea de sine si aceasta durere, as alege durerea. Nu sunt sadica, numai ca asa pot observa lucruri pe care, daca nu as fi trecut, si daca nu as trece prin ce trec acum, nu le-as fi inteles.

    Dar, ceva sau cineva, ma forta sa ma trezesc din acest somn binecuvantat.

    Cineva imi facea mult rau pe partea stanga.

-          Auuuuu, tipam eu, dar nu ieseau decat gemete infundate.

    Cred ca am stat asa o vesnicie. Si apoi s-a oprit. Dar curand a inceput din nou, numai ca mult mai intens.

    Am mai simtit durere si din nou intuneric.

-          Iubirea mea, te rog, revino-ti. Deschide-ti oceanele verzi care-mi aduc pieirea. Te plac  Ade . . . , am auzit deodata un glas.

    Mihli . . . el era. Ma placea? Nu, imposibil! Visam.

-          Te rog, iubito, trezeste-te, ma implora acel sunet atat de drag mie.

    Si am reusit! Lumina a aparut in acel abis negru, din ce in ce mai puternica.

    Dar, vai! Durerea era mare. Dar gandul la Mihli o facea mai suportabila.

    Cred ca ceea ce fusese mai greu trecuse.

    Si, ma simteam ciudat. Stateam pe ceva cald, si tare intr-un mod perfect.

    Si auzeam ceva, ca o toba, ce batea regulat.

    Ce sunet . . . atat de dulce, atat de perfect!

    Si cu acest gand am adormit, din nou!

-          Trezirea somnorosilor, am auzit deodata glasul lui Cris.

-          Ce? Sopti pe un glas somnoros Mihli.

     Deci el era acel ceva cald.Si, Doamne, ce bine fusese!

-          Vad ca v-ati trezit, zise Cris satisfacuta.V-am adus mancare, dar inainte de asta, spuse ea lasand tava pe masa si venind pe pat langa mine. Cum te simti, Ade? Intreba ea ingrijorata.