Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 33

                  Ade pov.

        A doua zi, cand am intrat seara, am gasit mesajul lasat de Cris. Nu spunea decat “M-a facut sa ma simt mai bine ca niciodata. Si ne-am dovedit, inca o data, ca apartinem unul altuia. Acum te inteleg, in sfarsit pot sa te inteleg in totalitate. Euforia, placerea, relaxarea, pana si durerea. Sunt fericita. Iubesc si sunt iubita!”

        O facuse. Prietena mea cea mai buna, surioara mea, facuse dragoste pentru prima oara, iar eu nu eram acolo … Dar ii avea pe ei, era fericita, iar asta era tot ceea ce conta.

        La balul de primavara l-am avut ca partener pe Mich. Kelly si Nick aratau atat de bine, erau atat de frumosi si, in plus, sub atingerile lui Nick, Kelly inflorea, se dezvolta si nu mai era atat de timida. Se intelegeau minunat, si eram atat de fericita pentru ei!

        Iar cuplurile din jurul meu pareau din ce in ce mai fericite, caci, la aniversarea a 2 ani, Amber si Matt si-au consumat si ei dragostea. Iar eu eram uimita, surprinsa, ingrijorata, dar fericita pentru ei. Desi nu puteam zice ca se comparau cu fetitele mele, pe care le cunosteam de atata vreme, Amber si Kelly imi erau foarte dragi si ma bucuram din suflet pentru ele atunci cand le vedeam fericita.

        Eu am inceput sa ies mai mult cu Mich, iar atunci cand ieseam toata gasca, tot cu el stateam ceva mai mult. Desigur, Nick, ca un incapatanat bagacios si ingrijorat ce era, m-a intrebat daca e ceva intre mine si el, dar cand i-am adus in vedere ca nu aveam chef ca istoria sa se repete, de data aceasta cu Mich, a inteles si m-a lasat in pace.

        Scoala, pentru mine si cei din aceeasi clasa, s-a terminat cu vreo 2 saptamani mai tarziu, si pot sa zic mandra ca am luat un fel de premiul I, avand a doua cea mai mare nota, dupa Kelly.

        Antrenamentele mele cu Prue continuau si deveneau din ce in ce mai dificile, daca pot spune asa, dar eram hotarata s-o rasplatesc, implinindu-I macar acea dorinta.

        Doar ca, in a doua saptamana din Iulie, inainte cu vreo 3 zile inainte de ziua Crisei, am intrat pentru a-I ura La multi ani, caci ziua urmatoare urma sa plec cu gasca intr-o excursie de o saptamana. I-am lasat mesaj cu ceea ce trebuia, incheind cu un sincer “Te iubesc si mi-e dor de tine!”, doar ca raspunsul ei fu mai mult decat tulburator.

-          Mihli a plecat acum 2 zile, imediat ce a terminat cu examenele, dupa tine.

-          Dar nu stie unde sunt! I-am zis alarmata.

-          Ba da. Pe langa ceea ce i-ai spus tu in acea zi, si-a amintit ca ai pomenit la un moment dat de o verisoara ce sta in America de Nord. Asa ca, acum te cauta. Nu ar fi mai simplu sa-I spui tu unde esti, sa vorbiti si sa rezolvati totul?

-          Daca l-as vedea, mi-ar curge lacrimi, mi-as pierde demnitatea in fata lui, mi-as calca pe orgoliu. Te rog, va rog din suflet, faceti tot ce puteti pentru a-l intoarce in Romania!

-          Eh, de intors tot nu o va face.

-          Adica?

-          A fost selectat pentru curse de masini. Daca vrei detalii, Erich ti le poate da, eu sunt varza, dupa cum stii. Si baiatul se pregateste si concureaza in America.

-          Doamne! Merci ca m-ai anuntat. Sper, totusi, sa nu ma gaseasca. Nu am nevoie de el. Nu mai am nevoie.

-          Si este o minciuna la fel de mare ca si tine. Pana nu veti vorbi, pana nu veti lamuri totul, niciunul nu va putea trece peste.