Am stat asa, cu lacrimi siroindu-mi pe obraji, pana cand a aparut Jackie.
- Ade, striga el de la 20 de metri distanta, facand ca toate capetele sa se intoarca spre el. Exact comportamentul lui Denis.
- Jackie! Am zis eu ridicandu-ma si, dupa ce am depus un sarut pe obrazul si mana Mariei, am fugit in intampinarea prichindelului care s-a aruncat in bratele mele, si-a infasurat manutele in jurul gatului meu si si-a strans picioarele in jurul taliei mele.
- Mi-a fost dor de tine, Ade. Zise el incantat in timp ce ma pupa si se juca in buclele mele. Dar, cand s-a uitat in ochii mei a ramas . . .
- Ai niste ochi ciudati. Concretiza el. Dar sunt si mai frumosi.
Nu stiu cum, sau de ce, dar de fiecare data cand plangeam aveam niste ochi ciudati dar minunati.
- Multumesc, cred. Si mie mi-a fost dor de tine.
- Nanny, pot sa ma joc cu Ade? Te rog, te rog, te rog.
- Da, Jackie, poti. HaHaHa. Ade, am un nepot tare amuzant uneori.
- Esti tare norocoasa sa-I ai, Maria. Eu mi-am abandonat familia . . .
- Nu ai facut asta.
- Am fugit! Ca o lasa!
- Dar ai capatat o noua familie aici. Bineinteles, nu ma astept, nici nu as indrazni sa ma gandesc ca noi am putea compensa lipsa familiei tale, dar macar un pic . . .
- Da, Maria, ai dreptate . . . dar asta nu schimba ca am fugit! Am zis eu, de data asta razand.
- Nanny, las-o pe Ade. Uite, ei sunt prietenii mei. Vor sa se joace si ei cu surioara mea. Hai, Ade!
M-am jucat cu Jackie si cu prietenii lui pana pe la 7, dar apoi, atat eu, cat si Maria am decis sa plecam.
- Mai vorbim la telefon, dar ramane stabilit pentru sambata, ok? Am intrebat eu.
- Sigur. Pa, Ade.
- Pa, Maria. Pa, Jackie.
- Pa, suri, se auzi vocea de copil si-mi sari in brate pentru a ma pupa.
Copilul asta avea ceva. Tot timpul imi sarea in brate. Era tare haios.
Am plecat, iar pe drum nu ma gandeam decat la poza de sub perna mea.
Flashback
- Vreau o poza cu tine, i-am spus intr-una din zilele cand eram inca ranita.
- Si eu cu tine, raspunse El.
- Nu-I corect, m-am strambat eu la el, desi stiam cata dreptate avea.
- O, ba da. Si stii si tu la fel de bine ca mine, rase El, facand sa vibreze peretii, mai ceva ca mine cand se apleca si ma saruta pe gat.
- Asta chiar nu-I corect! M-am plans eu.
- Nici nu trebuie, atata timp cat accepti. Acum urca usor pana ajunse la buzele mele pe care le lua in posesie.
YOU ARE READING
Love without barriers
Teen FictionNiciodata nu mi-am imaginat ca o vara ar putea insemna gasirea iubirii, o iubire fara margini, fara bariere in timp si spatiu. Dar nici nu mi-am imaginat ca acea iubire, odata gasita si gustata din plin, ar putea sa ma arunce in Iad. Pentru ca asta...
