Se facuse 1. Mi-am pus ceasul sa sune la 6 si m-am bagat in pat, cu castile in urechi. Am adormit imediat.
Cosmarul a fost, pentru prima oara intr-o luna jumate, diferit. Am visat toata ziua dezastrului, de dimineata cand m-am trezit cu cea mai dulce durere dintre toate, cu amintirile care-mi faceau trupul sa tremure, si cu el langa mine, pana cand m-am urcat in avion. Toata iubirea, fericirea, dezamagirea, disperarea, durerea, m-au asaltat.
- Ade, trezeste-te! Ade, e doar un cosmar! Ade! Auzeam pe cineva strigandu-ma. Am deschis ochii si l-am vazut pe Nick, ce parea tare ingrijorat, langa mine.
- Cat e ceasul? Am intrebat eu obosita.
- E 7 jumate. Ade, cine e Mihli?
Auzul numelui lui a fost mai ceva ca un pumnal in inima, iar lacrimile si-au facut loc in ochii mei strans inchisi.
- Un- unde ai auzit numele asta?
- Tu strigai, Ade, strigai! Te-am auzit de la usa. Erai incoerenta, dar tot repetai ceva de genul “ De ce, Mihli? De ce?”, si altele, dar nu am inteles, dar de fiecare data pronuntai clar si raspicat acest nume.
- Nu conteaza!
- Ade. . .
- NU CONTEAZA, OK? Am strigat eu la el.
Patul era vraiste, iar cearceaful era doar un ghemotoc pe care, inconstrient, inca-l mai strangeam la piept. Tricoul si pantalonii trei-sferturi, care-mi alcatuiau pijamaua, de culoare galbena cu niste chestii (cred ca punctulele) verzi, erau ude.
“Ce, Doamne iarta-ma, s-a intamplat in 6 ore?”
M-am dus si mi-am facut un dus, reusind sa ma sapunesc si clatesc in 5 minute, iar in alte 3 m-am aranjat.
Am fugit la mine in camera, nemaitinand cont de Nick, dar totusi intorcandu-ma cu spatele la el cand mi-am pus sutienul. Am aruncat pe mine o rochita alba, niste strampi de culoarea pielii si, facandu-mi ghiozdanul in timp record, la 7:45 eram gata.
In tot acest timp Nick nu mai spusese nimic.
- Uite, imi pare rau, nu trebuia sa strig la tine. Nu esti tu vinovat, am spus eu privind in jos, in timp ce mergeam spre scoala.
- Nu-I nimic. Doar atat. Face parte din “Poate”?
- Dap. Cum de tocmai azi ai venit asa tarziu?
- Ade, te strigam de cel putin 15 minute. Dar tu tipai prea tare. Ma mir ca nu te-au sculat propriile-ti tipete.
Am ajuns in clasa cu 1 minut inainte de a se suna.
- Credeam ca nu mai vii, ne-am facut griji pentru tine, zisera, in cor, Amber si Kelly.
- Scuze, fetelor. M-am trezit cam tarziu.
- Ce-I cu cearcanele astea? Ma intreba Amber.
- O noapte agitata.
Am fost salvata de profa de franceza.
Sa va zic un mic secret : Urasc franceza!
- Oh, Doamne, am soptit eu.
- Ce s-a intamplat? Intreba, tot soptit, Amber.
- Urasc franceza!
YOU ARE READING
Love without barriers
Teen FictionNiciodata nu mi-am imaginat ca o vara ar putea insemna gasirea iubirii, o iubire fara margini, fara bariere in timp si spatiu. Dar nici nu mi-am imaginat ca acea iubire, odata gasita si gustata din plin, ar putea sa ma arunce in Iad. Pentru ca asta...
