Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 37

    Timpul a trecut, iar eu, prinsă între antrenamente şi curse, între muzică şi petreceri, nu mi-am dat seama cum lunile se scurg una după alta.

    Din când în când, mă întâlneam cu Mihli. Cum aveam casca, nu m-a recunoscut nici măcar o dată. Dar eu îl vedeam pe el, mai bine chiar decât mi-aş fi dorit. Şi-mi doream să mă duc la el, să-I ating trăsăturile masculine, să-I mângâi pieptul puternic şi abdomenul plat. Voiam să-I aduc mai multă plăcere decât putea oricare alta. Şi-mi doream să vorbesc cu el. Căci, încă din noaptea în care am cunoscut-o pe Dany, mă tot gândeam la el, la privirile şi cuvintele, la atingerile şi faptele lui, şi eram din ce în ce mai convinsă că acel băiat, că acest superb băiat chiar mă iubise. Pentru ce, nu ştiu, dar acum ştiam că ceea ce-mi spuseseră cei din jurul lui, era adevărat.

    Doar că, exista o problemă. Ştiam ce simţise. Nu ştiam ce mai simte, cu atât mai mult după ce mă văzuse în braţele lui Nick, asta după ce fugisem şi-l părăsisem, refuzând să mai vorbesc cu el sau să-I dau vreo explicaţie. Eh, nici eu nu eram prea mândră de mine.

    Şi astfel, mă mulţumeam să-l privesc, să mă bucur pentru victoriile lui şi să tânjesc după el în adâncul inimii mele.

    Trecuse déjà un an, iar eu deveneam din ce în ce mai cunoscuta, atât în State, cât şi în Europa. Era, probabil, a şasea sau a şaptea oară când îl vedeam. Dar de data aceasta, după terminarea unei curse, când mi-am dat jos casca, el mă privi.

    Peste marea de capete ce ne despărţeau, în ciuda anilor în care am stat despărţiţi, în ciuda faptelor ce ne-au ţinut la distanţă, am simţit privirea lui străpungându-mă. În acele momente, nu mai eram puternica Adelaine Greene, neînvinsă şi atât de curajoasă, ci eram Ade a lui, o femeie ce-l dorea mai mult decât orice şi s-ar fi predat lui pentru câteva momente alături de el. I-am simţit pasiunea din priviri. Dar a durat puţin. Căci apoi, pasiunea şi dragostea fură încoluite de o furie rece. M-am cutremurat. Corpul meu, ce cu două minute în urmă fremăta la gândul atingerii lui, acum era îngheţat şi înspăimântat de răceala safirelor lui.

    Şi pentru prima oară, sau poate doar pentru prima oară de când el ştia cine sunt, am dormit în acelaşi hotel, la distanţă de 2 camere.  

    După o bere cu echipa, m-am dus la mine în cameră unde, epuizată, mi-am făcut un duş, m-am schimbat în nişte pantaloni scurţi şi-un maiou, căci era August, şi m-am băgat în aşternuturile moi şi atât de frumos mirositoare, convinsă fiind de faptul că voi dormi neîntoarsă până a doua zi dimineaţă.

    Dar m-am înşelat amarnic, pentru că de îndată ce capul îmi atinse perna, în acea stare de amorţeală dinaintea somnului, trupul mă trădă. Ştiindu-l atât de aproape, simţurile mele se treziră. Am început să mă foiesc agitată, somnul m-a părăsit, iar acum trupul începu a se-ncălzi. Mă zvârcoleam, mă întorceam, dar dorinţa bruscă nu-mi dădea pace. Acel loc îşi cerea dreptul la plăcere.

    Am aruncat cearceaful de pe mine, şi m-am ridicat pe marginea patului. Am întins mâna spre noptieră de unde am luat sticla cu apă din care am băut cu sete. M-am ridicat şi cu paşi mici m-am îndreptat spre uşă. Am pus mâna pe clanţă. Ceva mă opri. Am pus ambele mâini pe uşă, cu respiraţia brusc grăbită. Mi-am pus fruntea între mâini, închizând ochii strâns, încercând să-mi alung dorinţa şi pornirea de a mă duce la el. Numai că, lucru contra căruia nu puteam lupta nici chiar cu încăpăţânarea sau voinţa mea, era dorul de el. Dorul de a sta cu el şi de a râde, de a-l avea lângă mine şi de a mă simţi înţeleasă. Mi-era dor chiar şi de momentele de tăcere, sau cele de concentrare atunci când învăţam. Mi-era dor de el …