Love without barriers

Love without barriers - Capitolul 2

A doua zi m-am sculat foarte tarziu, in jurul orei 14, fara a fi odihnita, cu ochii rosi si obrajii uzi. Am realizat cu uimire ca plansesem si in somn.

    Pe masa era o tava cu mancare si cu un pahar de lapte. Si un bilet.

    “Eu cu fratele si cu bunicul tau am plecat cu o treaba urgenta. Stai linistita, nu-i nimic grav. Vom sta in jur de 4-5 zile. Am vorbit cu Alex care a zis ca, daca vrei, poti sa dormi la ea. Nu-i o surpriza, nu? Oricum tu iti petreci jumate din vara la ea. Erai bagata sub cearceaf si nu ne-am indurat sa te sculam.

   Pe masa ai micul-dejun, iar pentru restul meselor vei gasi destula mancare in frigider. Ai cont la magazin, pentru orice eventualitate.

                                                  Cu dragoste, mama.”

    N-am putut manca decat o felie de branza cu una de rosie, dar in schimb laptele l-am baut pe tot.

    Ma simteam ingrozitor!

    Am observat ca ramasasem imbracata si ii multumeam Domnului ca ma invelisem, pentru a nu ma vedea mama.

    M-am schimbat intr-o rochita draguta, neagra, care-mi exprima cu totul sentimentele.

    In ciuda corpului meu, imi placea sa port rochite scurte si destul de decoltate, iar aceasta nu facea exceptie.

    Deodata am aruncat privirea pe fereastra si l-am vazut pe Mihli in camera lui in niste boxeri si. . . atat. Parea ca atunci se trezise si el si, desi era cu spatele, arata superb.

    Am auzit un zgamot ciudat venind dinspre patul meu, iar eu, intorcandu-ma , mi-am vazut iepurasul stand in mijlocul patului cu ochii mari si blanzi.

    M-am dus, am luat-o strans in barte, dar atenta sa nu o ranesc, si, inecata in moliciunea ei, am inceput sa plang. Iar . . .

    Obosita, sfarsita, dar foarte furioasa pe mine, m-am ridicat si am aruncat absolut tot ce era pe noptiere sau pe masa, jos, nepasandu-mi de cioburile pe care calcam si care-mi raneau picioarele desculte si bratele goale.

    La un moment dat, obosita si ranita in multiple locuri, am scos un strigat din strafundul disperarii mele si am cazut pe jos, cioburile intrand in corpul meu, dar eu deja nu mai simteam nici o durere. Doar dulcea moleseala a inconstientei.

        Mihli pov.

    Azi noapte a fost cea mai grea noapte din viata mea. In acesti aproape 6 ani de cand ieseam cu fetele si aproape 3 de cand le cunoscusem trupul si placerile pe care acesta le aducea, nu mai simtisem asemenea dorinta fata de cineva.

    Ma indragostisem.

    Pana la ora 5 dimineata m-am plimbat dintr-un colt in altul al camerei mele, ce dintr-o data mi se pare atat de mica, tot uitandu-ma la fereastra ei din care razbatea lumina becului atat de puternic.

    M-am dezbracat, ramanand in boxeri, si am incercat sa adorm, dar chipul ei imi aparea in fata ochilor, iar vocea-i suava  imi invada urechile.

    Amintindu-mi acel incident in care mana ei ajunsese pe piciorul meu, trupul ei usor plinut, dar care mie imi placea la nebunie, senzatia de beatitudine cand mana ei statuse in a mea, iar apoi acea disperare ciudata cand si-a retras-o, dar mai ales acei ochi atat de ciudati, acel verde fascinant, separat de albastrul de la margine, totul la ea ma umplea de dorinta.

    Avusesem fete destule, inainte, fete cu corpuri de fotomodel, fete superbe, dar care erau atrase numai de fizicul meu.

    Dar ea, ea . . . nu avea un corp de fotomodel, nici pe departe, dar  se vedea foarte bine ca avea o silueta extreme de atragatoare, de feminina, si avea niste picioare senzationale!