Capitolul 37

226 24 5
                                    

Marti 

-Te iubesc. șoptesc peste buzele sale și îl sărut ușor. 

-Hei! auzim in apropierea noastra si ne intoarcem privirea spre locul din care a venit sunetul. Igor, fumand dintr-o tigara, ne priviea dragastos. Imi cer scuze ca va intrerup momentul, dar trebuie sa va intoarceti. Nu putem pleca inca. ne anunta si arunca chistocul pe jos, care se striveste sub pantoful sau. 

Oftez exasperata si ma las ghidata de Mariano inapoi in locatie. Ne oprim la baie in drumul nostru, verificand daca mi-a fost distrus machiajul in vreun fel. Dar spre surprinderea mea, era totul intact.

-Totul ok? ma intreaba la ureche Igor, cand ma asez la locul meu si ii palmez inapoi cheile. Mariano s-a intors langa Dominic, care nu pare ca ar mai vrea sa ma arunce de pe cladire.

-Da, e totul ok, momentan. soptesc la randul meu si privesc spre paharul din fata mea. 

-Ti l-am adus eu acum, e ok. imi spune Alec si imi ridic privirea spre el, zambindu-i.

-Deci, acum ca suntem toti, voiam sa iti multumesc Kate. se aude din dreapta mea, Eric. Urasc sa primesc atentie din toate directiile, mai ales de la persoane necunoscute mie.

-Pentru? reusesc intr-un final sa intreb

-Tipul pe care ni l-ai aratat, era un om de al polonezilor, si incerca sa puna ceva in bauturi. Omul meu a gasit o sticluta in buzunarul sau.

-Unde e acum? intreb curioasa

-E in custodia noastra, sa zic asa. imi raspunde zambind.

-Adica il torturati pana va da informatiile de care aveti nevoie, apoi il omorati, sau il lasati in viata, mutilat, drept momeala, nu? intreb si sorb din paharul meu. Ma priveste usor surprins, incercand sa isi aleaga bine cuvintele.

-Se vede ca esti fata lui Knight. Sincer, ma asteptam sa nu te bage in lumea asta. continua tot el

-Nu prea a fost alegerea lui. M-am bagat singura. Asa ca, nu mai vorbiti pe ocolite. aproba cu o miscare a capului, si isi aprinde o tigara. 

-Am reusit sa intru in camerele de supraveghere! exclama putin prea tare, Marco, iar noi ne intoarcem toti spre el. Micul nostru hacker era cu ochii in Mac, butonand de zor.

-Stii ca puteai, pur si simplu, sa le ceri. ii spune Igor,cautandu-mi mana pe sub masa, pentru a o strange. 

-Unde mai era distractia? continua Marco si intoarce ecranul spre noi. Erau mai multe capturi de ecran de cand am ajuns noi, dar si acel individ. Pare ca a venit in acelasi timp, semn ca stia exact cand venim. 

-Eric? intreb pentru a il face atent. De cand ai paharul pe masa? 

-De dinainte sa va intoarceti voi. De ce? il ia si il priveste.

-Nu ti s-a topit gheata. arat spre ea si pare aproape intacta.

-Ai dreptate. Asta e foarte dubios. Spune si ridica paharul, analizandu-l. 

-Cine ti-a adus-o? continua Igor

-Tipa roscata de la bar. arata Eric spre tipa cu pricina. 

-Cat de idiot esti sa nu stai acolo cand o pregateste? ofteaza exasperat Igor.

-Scuza-ma pe mine, nu credeam ca vor sa ne omoare din prima seara in oras. ii raspunde ironic.

-Fa-i semn sa vina. il rog pe Eric. Face intocmai, iar tipa vine usor stresata spre noi. 

-Ce faci? intreaba printre dinti Mariano, cand ma ridic iar tipa ajunge la masa. Ma duc langa Eric, asezandu-ma pe scaunul acum liber de langa el, si mi pun coatele pe masa, luand paharul in mana.

Iubindu-le imperfecțiunile.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum