Iubindu-le imperfecțiunile.

Capitolul 18

Momentul meu alaturi de mama a fost intrerupt de vocile baietilor care se auzeau din ce in ce mai aproape de noi . In scurt timp ei au ajuns langa noi si am hotarat ca eu voi merge cu mama in masina parintilor iar baietii vor merge impreuna . La auzul acestei decizii , tata doar si-a dat ochii peste cap stiind ca voi conduce eu , si pot spune cu sinceritate , ca a spus in mintea lui ' Da-i doamne minte nebunei cand e la volan' . Conduc ca o maniaca , si stiu ca mamei ii place, asa ca tata nu are decat sa faca cate  crize vrea. Eu am zambit victorioasa si am batut din palme asemeni unui copil mic care primeste ceva dulce , lucru care l-a exasperat mai tare .

- Iti platesti singura amenda de data asta ! tipa spre mine de langa masina lui Carter .

- Vezi sa nu ! tip inapoi si ma urc la volan. Mama imi urmeaza gestul , isi pune centura si porneste muzica . Acceseaza playlist-ul ei si ' We own it ' se aude la maxim acum, cu geamurile deschise . Apas acceleratia din ce in ce mai tare si imi fac loc printre masinile care circula regulamentar. Cativa ma claxoneaza , altii imi arata degetele mijlocii , iar altii pur si simplu imi fac loc . 110 km/h arata in bord in momentul in care numele lui Carter apare ca si apelant. Mama raspunde si eu ma pregatesc de urlete .

- Tu nu esti sanatoasa fetita ?! tipa tata la adresa mea si cred ca toti din jur au auzit la volumul ala .

- Si eu te iubesc tati. spun pe o voce de copil si inchid . Mama rade si imi spune ca o sa urle cand ajungem acasa. De parca nu la asta ma asteptam. Imi dau ochii peste cap si imi continui drumul spre casa parinteasca.

- Jax e baiat bun . imi spune mama din senin si stiu unde bate.

- Te rog , nu te amesteca de data asta . o rog si ma uit fugitiv spre ea.

- E din cauza acelui baiat, Stephen? E ceva serios intre voi pana la urma ? intreaba pe un ton prietenesc . Ador ca mama e deschisa la minte si ma indruma in tot ce fac, dandu-mi sfaturi de fiecare data cand am nevoie.

- Nu stiu. Hai sa nu vorbim despre asta , te rog. Nu acum. spun si ii simt mana peste a mea, pe schimbatorul de viteze.

La scurt timp am ajuns in fata casei parintilor mei , iar motocicleta lui Jax era deja parcata acolo. L-am zarit pe acesta pe scarile casei tragand puternic dintr-o tigara. Atentia mea de la el a fost distrasa de rasul mamei care observase la ce ma holbam. M-am uitat urat la ea si m-am dat jos din masina, fapt care a facut-o sa rada mai tare si pe mine sa trantesc portiera. Imediat langa masina lui Carter a fost parcata de catre acesta si tata a iesit val vartej din masina, plin de nervi, pregatit sa tipe la mine. L-am zarit pe Jax ca s-a ridicat de pe scari si vine incet spre noi.

- Pot sa stiu de ce naiba ai mers ca o maniaca pana aici?! tuna nervos tatal meu si eu doar imi dau ochii peste cap si ma duc sa imi iau geanta de pe bancheta din spate.

- Cu tine vorbesc domnisoara! Nu ma ignora ! continua sa tipe , vizibil nervos.

- Daca vorbeai calm, iti raspundeam, dar nu am acum nervi sa imi urli si tu in cap. Cand m-ai invatat sa trag cu arma si sa conduc de la 15 ani nu mai urlai. O spui de parca nu am castigat fiecare cursa de femei la care am participat. Imi pare rau ca nici pana acum nu poti avea incredere in mine . spun cu un calm iesit din comun si trec pe langa toti, inclusiv pe langa Jax care ramane cu mana in aer, in incercarea lui de a imi prinde bratul.

Ma bucur ca nu a facut-o. Trantesc usa casei si urc scarile spre camera lui William , dar o stare de nervozitate si frustrare ma cuprinde in momentul in care pasesc in ea , asa ca inchid usa furioasa si ma duc in camera mea . Era intacta , nimic fiind mutat sau modificat de cand am fost ultima oara aici. Pana si ursuletul meu de plus preferat de cand eram mica era in mijlocul patului aranjat perfect. Imi arunc geaca si geanta pe fotoliul de langa birou si ma trantesc pe pat, privind tavanul . Pe intreaga suprafata erau desenate constelatii, pe care obisnuiam sa le aprind cand eram mica si imi era frica de intuneric. Frica mea de mic copil a trecut treptat cand tata a facut un mecanism prin care puteai diminua lumina data de acestea si asa am scapat de acea frica . Gandurile despre tatal meu ma fac sa ma enervez mai mult in momentul asta, si nu as fi suparata atat de tare , daca ar accepta ca am crescut, ca ma pot descurca cu atatea , ca am suportat toata suferinta 'pierderii' lui William de una singura. Ca m-am trezit intr-o lume cruda si rece, in care a trebuit sa accept totul si sa invat sa ma descurc pe propriile mele puteri.