Iubindu-le imperfecțiunile.

Capitolul 24- Perspectiva lui Mariano

Conduceam si o priveam pe furis cand aveam ocazia. Degetele mele erau impreunate cu ale ei, si sincer sa fiu, as sta asa o eternitate.

Am iubit-o enorm inca de cand s-a nascut , iar conexiunea dintre noi era ceva ce nu puteam explica. Era speciala, si as fi facut orice pentru a o proteja. Cu toate ca asta inseamna sa o vad cu alti baieti, cand inima mea tanjeste dupa a ei. William era fratele ei mai mare din alta mama , sprijinul ei, iar eu eram zi si noapte cu ea, ajutand-o sa creasca si sa fie fericita.

Diferenta asta de 9 ani nu ne-a stat niciodata in cale , facand mereu tampenii impreuna si cred ca asta a ajutat-o si pe ea sa se maturizeze, si sa ne inteleaga si pe noi.

Privirea ii era indreptata pe fereastra si parea pierduta in ganduri. O intelegeam, pentru ca am simtit toata durerea ei de la presupusul accident al lui Will. Am plans pe ascuns , dorindu-mi sa ii pot alina cumva durerea, si ma durea mai tare, cand realizam de fiecare data ca nu pot face nimic. Privirea i s-a indreptat catre mine cand am intrat in parcarea subterana a mall-ului, si mi-a zambit cald. O cunosteam atat de bine, incat puteam oricand sa spun cum se simte, doar privind-o. I-am sarutat mana pe care i-am tinut-o tot drumul , si am cautat un loc de parcare cat mai aproape de intrare, si din fericire, am si gasit.

- Lasa-ma pe mine. ii spun in momentul in care mana ei s-a indreptat spre usa, pentru a o deschide. Si-a dat ochii peste cap, dar nu a comentat. A apucat geanta in mana stanga, iar cu cealalta a apucat-o pe a mea, cand i-am deschis portiera. Botinele pe care le purta o faceau sa para cu cativa centimetrii mai inalta, ajungandu-mi acum in dreptul nasului, cu capul.

- Tu vrei sa iti cumperi ceva? ma intreaba pe scarile rulante care duceau spre magazine.

- Daca vad ceva dragut, probabil. De ce ? o intreb si ii cuprind corpul cu bratul, tragand-o mai aproape de mine.

- Intrebam. raspunde absenta si isi pune capul pe umarul meu

- Esti bine ? o intreb , intorcandu-i barbia spre mine

- S-au adunat atat de multe.. spune la fel de absenta si eu ii sarut fruntea, tragand-o la pieptul meu.

- Vom trece cu bine peste toate astea, iti promit .

- Te iubesc . imi spune strangandu-ma tare in bratele ei.

- Si eu te iubesc pitico. ii raspund si ii apuc mana, tragand-o spre cateva magazine.

Dupa ce ne-am plimbat prin cateva magazine basic, am intrat in unul de rochii si costume barbatesti. Si , normal ca nebuna mea s-a dus prima data catre camasile barbatesti, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap. Mi-a aruncat cateva in brate , fara sa imi mai spune ca trebuie sa le probez. Apoi, s-a intors si ea cu un teanc de rochii, facandu-mi semn catre cabinele de proba.

Am urmat-o in liniste, si am intrat intr-o cabina de langa a ei. Mi-am dat sacoul si camasa jos si am inceput sa probez camasile alese de nebuna de alaturi. Pot spune ca imi placeau toate, dar stiu sigur ca mai mult de jumatate vor ajunge purtate de ea. Pentru ca asa face de fiecare data. Iar eu ador sa le vad pe ea. Se schimbase atat de mult , incat eram constient ca va trebui sa am grija din ce in ce mai multa de ea, chiar daca ma poate expedia si pe mine la mama naibii cu prima ocazie. Dar baietii au inceput sa saliveze la ea, si asta devine deja o problema majora pentru latura protectiva din mine . Abia astept sa am un moment in care sa vorbesc serios cu Stephen, pentru ca o vad ca toata situatia o afecteaza, chiar daca nu lasa sa se vada acest lucru .

- Mariano! o aud cum ma striga si ma trezeste din transa in care ma aflam.

- Da! Ai nevoie de ceva? o intreb si deja iesisem din cabina mea, fiind in fata cabinei in care ea se afla .