Capitolul 39

252 24 6
                                    

Miercuri 

-Nu iti voi da,surioara. Te iubesc. 


-Urasc sa va intrerup, dar trebuie sa ne pregatim. il aud dintr-o data pe Dominic si imi intorc privirea spre usa.  Ce s-a intamplat? intreaba alarmat cand imi observa privirea plina de lacrimi.

-Tocmai i-a spus lui Mariano ca are nevoie de o pauza. ii raspunde Igor in locul meu si ma strange in brate.

-Nu sunt de partea nimanui, dar nu cred ca asta este solutia. Va raniti reciproc cand defapt aveti nevoie doar sa vorbiti deschis despre tot. il aud pe Dominic si imi ridic privirea spre el

-Cum e? intreb si simt cum ma arde gatul cand vorbesc, la cat de uscat este.

-El.. vrea sa continue si aud ceva cum se sparge si ma uit panicata la Dominic in asteptarea unui raspuns. Cred ca a spart toate paharele pe balcon si asta cred ca e ultimul din bucatarie.

-Cine ramane acasa? intreb soptit

-Mariano, Alec si Marco. raspunde si il privesc putin panicata

-Dar Alec.. 

-O sa vina Eric cu noi, face acelasi lucru. Nu il pot lasa pe Marco cu Mariano doar. Alec are forta sa se lupte cu el, in caz de ceva.

-De ceva? intreb

-In caz ca ceva merge prost si vrea sa vina. ma lamureste si ma ridic usor de pe pat.

-Ce trebuie sa port? intreb luptandu-ma cu ameteala care m-a cuprins. Dominic ma prinde de brat si ma echilibreaza la timp, ca sa nu pic.

-Ti-am lasat pe pat tot. 

Aprob cu o miscare din cap si ies din camera inainte ca vreunul sa zica ceva. Intru in camera mea si a lui Mariano si gasesc pe pat o rochie scurta, argintie, cu o pereche de pantofi asortati si o geanta plic la fel. Minunat. Trebuie sa ma imbrac ca ultima usuratica azi. Oftez si intru in baie, dand drumul la apa si ma pierd in propriile ganduri.Poate nu trebuia sa reactionez chiar asa. Poate avea motivele lui. Dar stiu ca m-ar distruge mai tarziu gandul ca am cedat atat de repede si de usor. Abia acum realizez cat de puternice sunt sentimentele mele pentru el.Acum realizez cat am incercat sa le ignor.  Acum realizez ca este el sau nimeni. 

Imi usuc parul si il indrept, apoi trag rochia pe mine. Le multumesc in gand ca nu au ales una cu un decolteu in V si unul in forma de inima si nu e chiar atat de scurta. Ma pun in fata oglinzii si imi astup cearcanele cat de mult pot, si nu folosesc culori stridente ca sa atrag atentia asupra lor, si aleg sa imi colorez buzele cu un rosu sangeriu. Imi pun inelul pe degetul mijlociu ca sa nu atrag atentia si toti mafiotii aia sa creada ca suntem logoditi, imi prind si bratara de la Will si ma ridic iesind pe usa. Cobor reticenta in living si simt cum pot taia tensiunea cu un cutit. Tocurile mele fac ecou in camera si toti se intorc spre mine. 

Mariano avea ochii rosii, sprijinit cu mainile de spatarul unui scaun, Alec statea drept langa el, cu mainile incrucisate la piept, Dominic si Igor erau imbracati la costum, pe canapea, iar Marco tragea de niste cabluri intr-un dispozitiv de langa laptop. Intreaga sufragerie devenise un mic 'laborator' de hackeri. 3 laptopuri si 2 ecrane mari erau deja conectate la camerele din locatia in care trebuia sa ajungem. 

-Esti gata? intreaba Alec si imi zambeste, apropiindu-se de mine.

-Cred? 

-Hei, o sa fie bine. Orice s-ar putea intampla, nimeni nu va pati nimic. De Mariano o sa am eu grija, promit. ma trage in bratele sale si ma strange usor, ca apoi sa se indeparteze de mine, ducandu-se pe fotoliu.

-Arati superb surioasa. ma saruta Igor pe frunte cand ajunge langa mine si imi prinde mana in a sa. 

-Daca se atinge cineva de vreun fir de par din capul ei, daca ii spune cineva ceva urat si nu interveniti, va jur, ca va omor si nu regret apoi. E valabil si pentru Eric. Sa ii transmiteti. 

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 12, 2023 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Iubindu-le imperfecțiunile.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum