Capitolul 9

3.2K 132 8
                                    

Deschid ochii cu greu , simțit o presiune pe pleoape și pe cap.
Imaginea încețoșată din fata mea ii are in prim plan pe Stephen , Carter , Mariano și Aaron.
Carter sare primul de pe scaunul sau și îmi întinde un pahar cu apa și ma ajuta sa beau conținutul acestuia .
Încerc sa ma ridic in fund și realizez ca nu sunt in camera mea . Bine ca nu m-au dus la spital .
In capul meu parca e o furtuna și ma schimonosesc ca un copil mic .

- Te doare ceva ? vocea lui Stephen se aude și pot simți in glasul lui panica

- Capul. Simt ca o sa îmi explodeze . zic abia soptit .

Îl văd pe Aaron cum iese imediat din camera și in mai puțin de 2 minute se întoarce cu o folie de pastile și cu un alt pahar de apa .

- Uite, ia doua pastile și o sa îți treacă in mai puțin de jumătate de ora . ma informeaza Aaron si imi zambeste slab .

Ma sprijin mai bine de spatarul patului si inchid ochii , cu speranta ca imi voi aminti cum am ajuns in aceasta situatie. Flash-urile apar la scurt timp : revederea lui Mariano, informatiile primite, cearta dintre Alec si Stephen care mi-a adus aminte de William care s-a certat aproape asemanator cu Nate, acum ceva timp, pe pista . Numai gandul la William imi face pielea de gaina si lacrimile nu intarzie sa apara in ochii mei . Imi deschid usor ochii si imi duc mainile pe obraji in incercarea de a opri lacrimile sa curga . Ii zaresc pe baieti vag, printre lacrimi, pe pozitii ferme , nestiind probabil cum sa reactioneze. Imi duc genuchii sub barbie si imi las fruntea sa se lipeasca de acestia si lacrimile sa curga in voie . Totul in jurul meu parca nu mai exista pana simt doua brate puternice si un piept ferm in spatele meu . Imi ridic usor privirea si observ ca cel care ma tine in brate este Mariano. Ma tine cum o facea cand eram mai mica si nu voiam sa ma vada plangand . Amintirile pun stapanire pe mintea mea, avand o gramada de flashback-uri care imi fac inima sa se rupa in mii de bucatele . Imi las iar capul pe genunchi si imi pun mainile peste bratele lui , incepand sa plang mai tare si sa incep sa il strang usor de maini . Ii simt respiratia pe ceafa mea si cum imi sopteste cate un 'shh' , pe care abia il aud . Isi misca una dintre maini, si cred ca le-a facut semn celorlalti sa paraseasca camera, caci aud usa cum este inchisa usor . Cand e sigur ca au iesit toti , se ridica din spatele meu si se pune in fata mea, pe pat, turceste . Imi ridic privirea spre el si sunt sigura ca fata mea e rosie, parul lipit de fata si ca am o privire pierduta . Isi duce mainile pe obraji mei stergand usor lacrimile si dandu-mi parul de dupa urechi. Cu o mana imi mangaie obrazul stang , iar cu cealalta imi maseaza scalpul, incercand sa ma linisteasca. Nu zice nimic si apreciez asta, pentru ca sincera sa fiu, nici nu stiu ce as putea sa ii spun. Ultima perioada din viata mea m-a facut sa ma indepartez de toti, si de el intr-o oarecare masura, chiar daca ma suna de doua ori saptamanal, sa se asigure ca mai traiesc, si probabil sa il informeze si pe Carter . Ma priveste bland si asteapta sa zic ceva. Gatul ma ustura si tot ce pot sa ii zic e ca 'doare'.

- Stiu printesa . Daca as putea sa iti iau toata durerea as face-o fara sa ma gandesc de 2 ori. imi zice bland, apropiindu-si corpul si fata mai mult de mine.

Are ambele maini pe obrajii mei acum si ma priveste atent, lipindu-si fruntea de a mea , fara sa rupem contactul vizual.

- Eu din momentul asta nu mai plec, fie ca vrei, fie ca nu. O sa fiu umbra ta oriunde si oricand, o sa fiu la un apel distanta, o sa dorm pe canapeaua din livingul tau, chiar si pe podeaua din camera ta daca e nevoie. Eu nu te mai las . imi zice clar si simt seriozitatea din glasul lui.

Lacrimile mele s-au uscat pe obraji dar ochii au inceput sa ma usture si sa ma faca sa clipesc din ce in ce mai des.

- Stiu ca eu nu sunt William, si stiu ca nu o sa pot sa fiu vreodata. Nu iti cer sa il uiti, Doamne fereste de asa ceva, te implor doar sa ii pastrezi amintirea frumoasa, si sa stii ca el te-a iubit pana in ultimul moment si inca te iubeste, oriunde ar fi . Te iubesc printesa, inca din ziua in care te-ai nascut. Defat nu, de cand erai un ghemotoc in burta mamei tale . Si nu o sa permit nimanui sa te raneasca in niciun fel. O sa fiu eu in fata glontului daca va fi nevoie de asa ceva . continua serios Mariano

Iubindu-le imperfecțiunile.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum