Pot paria pe propria viata ca usile principale ale azilului nu au mai fost deschise de ani buni, si spun asta pentru ca lanturile cu care sunt legate au ruginit, la fel si lacatele cu care erau inchise. Geamurile sunt acoperite cu bucati mari de lemn, iar gratiile au ruginit si ele, astfel incat sa fie mai usor de rupt.
Cand bodyguarzi rup gratiile si reusesc sa deschida larg usile vantul si picaturile de ploaie imi inconjoara pielea si imi fac parul sa se miste in toate directiile. O senzatie ciudata de putere pe care cu greu o mai simteam in azil imi face inima sa pulseze tot mai mult, si simt cum as putea controla vremea asta. Cum as putea face pietrele sa se miste, ploaia sa se opreasca, vantul sa se transforme intr-o tornada, vijelie, uragan. E ciudat. Pentru prima oara in multi ani ma simt... cumva. E foarte ciudat.
Inspir adanc, lasandu-mi plamani sa inhaleze aerul curat, si imi inchid usor pleoapele cat timp sunt tarata de bodyguarzi.
O...
singura...
respiratie.
Deschid ochii cand tipetele celor din jur incep sa imi sparga timpanul, si casc ochii la ce tocmai am facut. Bodyguarzi sunt departe de mine, la vreo cativa metri distanta si se lupta sa ramana in viata. Sunt inconjurati de balti de sange iar membrele numai le sunt atasate de corp. Vantul ii rupe in bucati. Ii dezmembreaza. Organele lor sunt imprastiate peste tot iar sangele pufneste din trupurile lor neinsufletite.
Ce am... facut?
— Inchideti-o! O sa ne omoare! Tipa cineva si ma intorc cat de repede pot in spate.
Paznicii azilului aveau in maini seringi, si harbalete paralizante iar fetelele lor speriate nu transmit decat faptul ca dea bea asteapta sa le foloseasca pe mine. Le tin indreptate spre capul meu, iar cand unul din ei inainteaza spre mine el se opune.
— Daca unul dintre voi se apropie de ea va decapitez pe toti! Le zice tipand si scoate din buzunarul sacoului un pistol pe care il indreapta spre ei.
Paznicii par atat de...
POC!
Imi simt corpul foarte greu, si simt furnicaturi de insecta peste tot, apoi ochii incep sa ma doara iar pleoapele imi cedeaza, facandu-ma sa pic jos.
YOU ARE READING
Destin forjat de Stele.
Fanfiction"Precum pasarile zboara, la fel si.. " Acum pasarile numai zboara, asa ca care mai e rostul astfelor de metafore? Acum nici iarba numai creste cum crestea odata, si nici valurile apei nu se mai sparg la mal. Intr-o lume distrusa va exista mereu si...
