Destin forjat de Stele.

?

O privesc prin oglinda bidirectionala.
Ii privesc parul lung, jumatate alb, pana la coapse -pe care vreau sa il ating-.
Ochii albastrii ca adancimea marii -in care vreau sa ma pierd-.
Buzele rosii pline de rani de la cum si le musca pana la sange in azil -pe care vreau sa le...- nu.
Ii ascult respiratia. -i-o vreau mai sacadata-.
Pasii.
Bataile nenunesti ale inimi.
E inspaimantata. Are tot dreptul de a fii. O viperă se taraste spre ea cu dorinta nebuna de a suge tot sangele din trupul ei slab, al dracului de sexy. Si se misca usor, catarandu-se pe patul de sus. Se opreste. Sta acolo. Dar inca respira sacadat, iar pieptul ii urca si ii coboara in agonie. Cu toate astea, nu a scos nici.un.singur.cuvant.
          Sta acolo si se lupta pentru viata ei in liniste, de parca ar fi mută. E nebuna.

          Pe  barile reci de fier ale patului se catara lent vipera, si se apropie de ea. Ii simt inima bubuind, nu sunt sigur daca Avalinei, sau viperei, dar una dintre ele doua e speriata in draci de cealalta.
Vipera.
          Se incolaceste langa ea, iar Ava ii intinde o mana, dar nu ii face nimic. Nu o musc, nu da vreun semn ca ar vrea sa ii faca ceva. Doar... isi aseaza lent capul pe ea, si... Numai respira!

— Scoateti-o de acolo! Le ordon soldatiilor din spatele meu.
          Intra in camera unde Avaline era inchisa si ii pun sniperurile la tample. Nu...nu! Nu! La dracu, nu!
— Nu pe Ava'! Sarpele! Scoateti sarpele!

          Nu pot sa cred... Ce tocmai a facut ea e absolut... Doamne! Ce s-a intamplat acolo? Cu ea? Cu sarpele? Cu frica? Cu agonia? Fata asta pare...moarta!

          O divinizez!

          Avaline a omorat sarpele. In tot acest timp frica pe care o simteam era frica sarpelui! Avaline doar o... innebunea... Nici nu cred ca si-a dat seama de asta macar... A fost ca si cum ai pune un copil la somn dupa ce i-ai citit o nenorocita de poveste cu zane!