Destin forjat de Stele.

Capitolul 55.

Noaptea a trecut repede, capul lui Alec fiind asezat pe pieptul meu pe tot parcusul somnului. Nici nu am simtit cand a plecat azi dimineata, dar tin minte ca atunci cand m-am trezit, un buchet de lalele era asezat pe noptiera de langa pat, cu o cutie de prezervative langa. E mov.
         Rosesc cand apuc cutia intre degete. Nu am mai tinut una pana acum, sau cel putin nu imi amintesc sa o fii facut cat timp inca eram normala. Si vreau asa tare sa o deschid si sa imi rulez unul pe degete pentru ca curiozitatea e cel mai mare dusman al meu, dar daca unul dintre soldatii lui Alec intra?
         Imi scutur repede capul si o asez la loc, apucand farfuria cu mancare de pe tava.

         Ce ar trebui sa fac in dimineata de dupa sex? Alec nu e aici, probabil e cu Trisant sau habar nu am.
Mi-as dori totusi sa fie aici, dar poate pot sa...

Cobor usor din pat si merg spre usa, incercandu-mi norocul cu manerul, pentru ca Alec nu ar avea vreun motiv sa ma inchida aici. E deschis. Ies usor chiar daca stiu ca oricum soldatii ma vor vedea. Holul e plin de ei, dar niciunul nu imi zic ceva, ci doar se uita ciudat la mine. Ma apropii de unul dintre ei nefiind sigura daca ar trebui sa ii vorbesc, dar il intreb totusi:
— Unde se afla biroul domnului Wars?
Nu imi raspunde, si priveste drept in spatele meu.
— Ma auzi? continui sa il intreb dar el continua sa priveasca in spate. E nepoliticos sa ignori pe cineva!
— Pentru o viitoare sotie de comandant vad ca esti cam proasta.
O voce imi vorbeste din spate, iar anxietatea ma apasa in piept cand ma intorc usor si vad ca Trisant ma priveste jucandu-se cu un pistol intre degete.
Respira.
Se apropie de mine, si isi intinde mana bagand pistolul in sacou.
— Sunt Trisant, Capitanul Fanffosului.
Ma uit la mana lui confuza insa nu i-o strang. E suspect...
Unde e Alec?
Ma opresc din respirat, iar Trisant isi trage mana inapoi.
— De ce esti afara din dormitorul tau? ma intreaba iritat.
— Alec nu mi-a... adica... ma balbai toata, si incerc sa respir din nou insa tot ce fac e sa tremur mai tare.
— Alecsandre face in general alegerile cu cap, continua sa-mi vorbeasca iritat. Tu esti un fel de vrajitoare?
— P-poftim?
— Pai judecand dupa chipul tau pari a fii o vrajitoare. De ce altfel te-ar alege Alecsandre daca nu cu vreo vraja?
Inima ingheata in piept, si simt cum intreg holul, toti soldatii si Trisant se fac mai mari pe langa mine. Sau poate ma micsorez eu de rusine. Unde e Alec?!
— E-eu... incerc iar, dar ma balbai in continuare.
— Dar ma rog, sper sa nu faca greseala in a-ti mai si tranti un copil. Asta ar fi oribil! rade amuzat si se uita spre soldatii din spatele meu. Duceti-o inapoi, Alecsandre are treaba de rezolvat!
         Totul se frange in interiorul meu, inclusiv parerea mea despre Alec, si nici nu-mi dau seama ca soldatii ma taraie dupa ei ca pe un sac de cartofi.
         Daca Trisant are dreptate? Daca sunt urata? Daca Alec nici macar nu vrea si doar are un plan cu mine?
         Ma sufoc...