— Nu-mi pasa! E arma mea!
— E periculoasa domnule...
Poc. Sunetul de sticla sparta se aude din cealalta parte de perete.
— Asta e ideea! Am spus ca nu-mi pasa! A fost, este, si va fi arma mea pentru restul vietii ei! Cum ai vrea sa castigi razbioul daca nu asa? Hm? Cum crezi ca vom avea o sansa impotriva lor?!
Alecsandre tipa din nou. Mai tare. Au trecut minute bune de cand a intrat in biroul lui cu un alt barbat imbracat intr-un costum elegant -fara manusi- si nu a mai iesit de acolo, in schimb a tipat incontinuu. Ambii au tipat, si au lovit pereti, au spart sticla, si au tras cu arma. Eu? Eu stau afara incnjurata de 15 soldatii musculosi, cu arme incarcate gata sa le indrepte la capul meu si sa imi zboare creierul, imbracata intr-o camasa de forta din cap pana in picioare.
Am omorat vipera? Nu. Nu am omorat-o. A murit singura, soptindu-mi ca numai rezista, ca numai suporta, ca numai vrea. Eu doar am ajutat-o dandui o mica durere. Nu sunt o persoana rea... nu sunt o criminala... nu am vrut sa o omor!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
Nu am vrut!
CITEȘTI
Destin forjat de Stele.
Fanfiction"Precum pasarile zboara, la fel si.. " Acum pasarile numai zboara, asa ca care mai e rostul astfelor de metafore? Acum nici iarba numai creste cum crestea odata, si nici valurile apei nu se mai sparg la mal. Intr-o lume distrusa va exista mereu si...
