Usile de la intrare se deschid larg si intru in Zona Centrala inghetand in tocul usii cand o vad pe Ava purtand... practic... nimic. A stat asa de fata cu soldatii mei? Cate persoane trebuie sa omor iar?
E plina de vanatai iar fata ii e rosie ca un rac, sangele fiind uscat intre picioarele ei albe, gingase. Ce a facut? Nu am lasat-o asa inainte sa plec. Stiu orice particula din trupul ei pe derost si stiu in mod cert ca vanataile alea nu erau acolo!
Ma apropii de ea, care era acum ocupata cu holbatul pe fereastra, si-i dau laoparte o suvita din parul alb de pe umar, iar ea tresare, intorcand usor capul. Are ochii rosii, plini de lacrimi, fata ii pare rosie de la urmele de degete care i s-au impirmat pe piele, si aparent si pe gat.
Imi sare la piept cand ma vede, sanii ei goi lipindu-se de camasa neagra de pe mine, si o simt tremurand.
— Ava, cine ti-a facut astea? ii ating fata usor, cuprinzandu-i obrazul in palma mea.
Incepe sa planga cand fac contact cu fata ei iar lacrimile care i se preling peste degetele mele sunt nepretuite. Imi mut disperat mana pe o vanataie de pe umarul ei dar se fereste de sub atingerea mea, trgandu-se in spate.
— Ava, cine ti-a facut astea?
CITEȘTI
Destin forjat de Stele.
Fanfiction"Precum pasarile zboara, la fel si.. " Acum pasarile numai zboara, asa ca care mai e rostul astfelor de metafore? Acum nici iarba numai creste cum crestea odata, si nici valurile apei nu se mai sparg la mal. Intr-o lume distrusa va exista mereu si...
