Destin forjat de Stele.

Capitolul 24.

Un ring imens, saci de box, greutati, benzi de alergat si multe alte aparate de sport, pe care le gasesti la sala. Camera e una mare, imensa, cu lumini pale de galben, si e cald. Ca sa ajungem aici Alecsandre si cu mine am schimbat trei lifturi. Iar Whiskey a venit cu noi! Alecsandre mi-a spus pe drum ca va sta intr-un loc cu alte animale din baza asta ca sa nu ma deranjeze, dar eu zic ca zice doar prostii. Whiskey e o catelusa buna, o iubesc. Nu ma va deranja.
Pasim in sala iar el imi face semn sa ma asez pe o banca de langa ring. Asta fac. Ma asez, pentru ca picioarele ma dor. Am fost inchisa 4 ani din 19 intr-o camera cu 11 pasi latime si 12 lungime, pe care i-am petrecut stand pe o saltea veche. Corpul meu e praf la facut miscare, si totusi, aici suntem! Intr-o... sala. De antrenament.

— Ce facem aici? Il intreb privind cum aduce un bandaj alb. Mainile lui sunt deja acoperite in el, ma intreb daca e pentru mine.
— Te invat sa danselzi vals! Imi raspunde sarcastic si se aseaza pe banca. Dă-mi mânuța, șoricico.
Imi intind mana spre el, iar el incepe sa mi-o invaluie in bandaj. Ochii mei sunt fixati pe bucata din tatuajul lui care inca se vede pe sub bandajul de pe mainile lui, si incerc sa-mi dau seama ce e. Pare a fi un sarpe, dar nu pot sa-
Imi prinde barbia si mi-o ridica usor sus, spre fata lui. Un ranjet ii e format in coltul buzelor, si e nevoie sa ridic capul sa il privesc chiar daca ambii stam jos. E absolut-
— Stii, daca te holbezi asa la mainile mele nu pot promite ca nu-mi voi baga degetele in păsărica ta nesațioasă pana iti uiti numele.
Imi zice pe un ton atat de calm, iar eu ma chinui sa nu rosesc. Ideea asta e iesita de sub control! Nu. Doar nu. Dar totusi...
Zambetul ma tradeaza. Vai Doamne daca nu ma ucizi Tu din buna vointa sigur rusinea o va face!
— Hai nu te excita acum, avem treaba. Se ridica de pe banca si merge spre un sac de box.
Cat timp e intors cu spatele imi trag doua palme imaginare, si incerc sa uit ce a zis ca sa nu mor la gandul ca am inceput sa zambesc. Il urmez la sacul de box.
— Mai sti cand te-am intrebat daca ai dat vreodata un pumn cuiva? Ma intreaba, privind sacul de box.
Dau din cap. Ce bine ca nu ma priveste.
— Da, mai stiu. M-ai pus sa te pocnesc. Ii zic incet.
— Si te plangi sau cum? Ranjeste. Oricum, vreau sa faci acelasi lucru cu sacul de box. Loveste cat de tare poti, imagineaza-ti ca e persoana pe care o detesti cel mai mult. Imi zice calm, dar vocea lui prinde note inalte. Daca e nevoie —habar n-am— activeaza-ti abilitatile. Distruge tot.

Inspir adanc, si ma asez in fata sacului de box. Habar nu am unde vrea sa ajunga cu asta, sau unde voia sa ajunga atunci cand m-a pus sa il pocnesc pe el in ziua aia, dar incep sa pocnesc sacul de box din fata mea si pot spune cu seriozitate! Nici nu se clinteste din loc.
— E jalnic. Imi zice oftand, si cand ma intorc spre el il gasesc masandu-si tamplele. Sti, esti sexy si frumoasa dar nu am ce sa fac cu tine in razboi... Continua, si simt cum pulsul imi creste.
— Atunci de ce dracu' ma ti aici ca pe o arma?! Tip iar cuvintele ies din mine ca si apa din pistoalele copiilor.
— Hai tine-ti botu', iubire. Isi pune mana peste gura mea, trgandu-ma cu cealalta intr-o parte. Daca iti arat cum s-o faci, o faci asa cum iti arat?
Minte spurcata de adolscenta de 19 ani!
Ce mi se intampla? De cand a zis ca isi baga degetele- in fine, am luat-o razna!
Dau din cap la intrebarea lui, si el imi da drumul la gura asezandu-se in fata sacului de box.

— Stai cu partea stanga fata de sacul de box, la o distanta de un brat. Incepe sa imi explice, aratandu-mi exact cum trebuie sa stau. Picioarele departate la latimea soldurilor, isi departeaza picioarele, coatele indoite, isi indoaie coatele, pumnii la nivelul barbiei, isi aduce pumnii la nivelul barbiei.
E... nu e rau deloc. Oh mai taci Avalino, esti penibila.
— Incearca sa pari rea. Te bati cu sacul, nu il inviti la o băută, i-a atitudine.
Dau din cap, dar nu sunt sigura de ce.
— Incearca sa iti lasi greutarea pe piciorul drept. Roteste-ti soldurile —sunt sursa ta de putere— si umerii. Face toate astea, lent, incat sa pot procesa orice miscare.
Alecsandre tocmai ma invata sa dau un pumn unui sac de box, dupa ce a zis ca isi baga degetele in păsărica mea.
— ...nu te uita in jos. Direct la tinta. La sac. Apoi loveste sacul. Loveste. Nu-l impinge, miscarea trebuie sa fie minima. Ca in sex.
El loveste sacul, iar muschii bratelor lui se vad pe sub puloverul negru de casmir. Sacul se duce departe, a fost o lovitura dură la care nici nu a depus vreun efort. Acum realizez ca oricare barbat din baza/armata/sediul/casa asta ma pot zdrobi cand au chef... iar eu nu ma voi putea aparea...
Prinde sacul si il aseaza inapoi in pozitia sa initiala.
— Randul tau. Vino aici.
Nu asteapta sa ma misc si ma trage de brat in fata sacului. In fata lui. Mainile lui sunt asezate pe soldurile mele punandu-ma in exact aceasi pozitie pe care o avea el, dar, cumva, mainile lui lenevesc prea mult pe soldurile mele si ma misc deranjata.
— Loveste. Nu impinge. Imi repeta din nou, calm.
Se trage cativa pasii in spate pana cand nu ii mai simt prezenta si parfumul, si respir adanc. Lovesc sacul cat pot de tare, stand in exact aceasi pozitie in care m-a pus el, dar sacul tot nu se misca din loc.
Alecsandre ofteaza lung.
— In regula, nu-ti fortez limitele. Sa incercam altceva, vino.

Il urmez langa o banca cu greutati, iar el incepe sa ajusteze greutatea bării, lasand-o goala de fapt.
— Intinde-te aici, imi face semn spre banca.
Dau sa ma intind unde mi-a aratat, stergand urmele de transpiratie de pe fruntea mea. E cald aici, mult-mult prea cald, iar eu port pulover pentru ca am fost prea incapatanata si nu am ales una dintre bluzele mulate de care mi-a vorbit.
— Nu-mi zi ca porti doar sutien pe sub pulover. Isi freaca nervos tamplele, si ofteaza lung.
Din nou.
— Ce e gresit in asta? Il intreb intr-un final, asezata pe banca.
— Gresit? Avaline...
— Ce e?
— Da-l jos, o sa te incalzesti, o sa transpiri, si o sa te faci praf in mai putin de douasprezece minute.
— Si sa... raman... in sutien? Ii zic tremurand la gandul asta.
Azi dimineata verisoului lui imi electrocuta fara tragere de inima sanii... despre care vorbind —in particular— inca ma dor. Nici gand ca voi sta pe jumatate dezbracata in fata lui...
— Am futut fete care purtau mai putin de atat, si plus ca, nu am vreo intentie din a face sex cu tine. Ma asigura.
Uau. Si ar trebui sa spun multumesc? Da.
— Hai, iubire, dă-ti ala jos. Imi ordona, dar in vocea lui e mai multa iritare decat a fost cand nici nu am clintit sacul de box. Promit ca nu pun mana pe tine.
Oftez lung, si prin marginile puloverului, trgandu-l usor in sus, apoi il arunc jos pe podea. Sutienul alb holografic de pe mine fiind primul lucru la care iși vâră ochii.
          Nu am avut niciodata cupe mari la sutien pentru ca nu aveam cu ce sa le umplu, dar se pare ca ceva ii capteaza atentia mult prea mult.
— Poti te rog sa nu te mai holbezi? Ii zic si ma acopar cu mainile, inca fiind intinsa pe banca.
— Nu, imi zice scurt, apasat. Continuand, schimba subiectul, nu vei mai ridica nimic. Lasam naibi asta, nu ma pot uita la tine cum stai intinsa acolo, ne-

— Sa nu indraznesti! Il intrerup la finalul propozitiei.
— ...nestiutoare de cum sa ridici astea. Isi continua propozitia, si ranjeste la final.
          Asta nici nu e un cuvant logic.
— Putem rezolva totusi si mica sugestie la care te-ai gandit mai devreme, degetele mele sunt libere, păsărica ta e goala... ranjeste pana la urechi.
          Cuvintele lui deochiate ma fac iar sa rosesc, si ma uit la degetele lui groase si lungi. Vai, m-ar distruge! Dar daca degetele lui sunt... atunci...
          Repet repede o rugaciune si trag la puloverul pe mine. Mor de rusine, simt cum aerul ma ineaca, si cum obrajii mi se transoforma in maci rosii, abea infloriti.
— Tu doar la... chestia asta te gandesti? Il intreb scarbita.
— La ce chestie? Intreaba si el tachinandu-mă.
— Sti bine despre ce vorbesc!
— Hai, spune-o Fecioaro, zi cuvantul. S-e-x.
— Du-te naibi.
          I i-au din loc spre usa nervoasa dar mana lui ma prinde de brat si ma trage inapoi, izbindu-ma de banca. Tot ce simt apoi e respiratia lui calda pe gatul meu, si privirea lui rece pe buzele mele.
— Unde crezi ca fugi, șoricico? Aleget-ti cu grija cuvintele. Antrenamentul nu s-a terminat inca.