Destin forjat de Stele.

Capitolul 52.

Iese din baie purtand doar un prosop in jurul taliei, si fac tot ce pot sa nu ma holbez la abdomenul lui ferm, plin de patratele si tatuaje. La naiba... nu ar trebui sa simt lucrurile astea cand stiu bine ca il dezgust! Ii provoc repulsie!
Dupa ce Alec m-a autoproclamat viitoarea lui sotie, soldatii lui m-au adus intr-o camera imensa cu geamuri imense, si un pat de marime regala cu asernuturi gri. Habar nu am ce au continuat ei doi sa discute dupa ce am plecat pentru ca Alec s-a intors abea dupa 11 ore, si nu a scos nici un cuvant pe gura. Iar eu am asa multe intrebari intrebari intrebari la care nu-mi da nimeni un raspuns raspuns raspuns!
O i-au razba dea binelea, si simt asta pana in maduva oaselor!

Intra intr-o camera mica de langa baie in care se afla hainele lui pe care le-am studiat cat timp a fost plecat, si ceva ma impinge sa il urmez, sa incerc sa vorbesc cu el... Dar probabil imi va vorbi la fel de rece pentru ca e scarbit de mine! E dezgustat pana si sa se uite la mine!
O fac oricum si imi ascult instinctele, batand in toc pentru ca usa era deja deschisa, si stau anxioasa fara sa ma misc sau sa respir sau sa mai gandesc!
Numai poarta prosop. Imi simt stomacul cum se strange de ceva ce pare a fii dorinta, sau fluturi, sau molii!
Respira.

Se uita la mine in timp ce isi trage pe el o pereche de boxeri, insa nu imi vorbeste asteptand ca eu sa o fac. Insa eu nu-mi gasesc cuvintele, privind cum isi acopere penisul cu boxeri...
Cred ca am si rosit dar prefer sa cred ca nu, pentru ca sa vada cat de vulnerabila sunt acum i-ar provoca si mai multa repulsie. Dar la naiba, cum e posibil ca cineva sa arate atat de bine dezbracat?! Si cum ar trebuii sa ma patrunda aia?
La ce Doamne fereste tocmai m-am gandit?
Imi scutur usor gandurile din cap, si soptesc:
— Alec... esti suparat pe mine?
Ridica dintr-o spranceana, si ceva iar se strange in mine dar de data asta numai e dorinta sau fluturi sau molii, ci e dezamagire si anxietate.
Mai bine taceam din gura si nu intram in veci in camera asta! Maibinenuintram! Maibinetaceam!
— Am vreun motiv sa fiu?
— T-te porti rece cu mine... imi fac curaj si ii recunosc, insa privirea de pe fata lui nu se schimba.
— Si cum ar trebui sa ma port?
Cineva tocmai mi-a infipt un cutit in inima si l-a rasucit, apoi a turnat sare.
— Oh.
E tot ce reusesc sa mai zic, dupa ce inima mi-a fost oprita din functiune.
— Si nu, nu sunt suparat pe tine, imi zice si simt o scanteie de speranta in piept. Sunt suparat pe mine, ca nu am fost acolo sa il omor pe Grady mai repede.
Murmur iar un 'oh.' si il privesc imbracand o pereche de pantaloni de trening.
Nici numai stiu ce sa simt de fapt. Ce sa cred.

Il aud oftand, si face cativa pasii spre mine, iar cand e suficient de aproape ma prinde de talie si ma lipeste de pieptul lui fierbind, iar eu simt cum incep sa ard. Apoi ma saruta apasat pe frunte.
— Opreste-te din a crede ca tot ce ti se intampla e din vina ta. Pentru ca nu e, si tu stii asta dar continui sa gasesti scuze ca sa te invinovatesti.
Dau din cap, hipnotizata in ochii lui albastrii care ma privesc de sus cu aceeasi dorinta arzatoare cu care eu il privesc, dar apoi imi mut privirea spre buzele lui. Si clipind usor ma ridic pe varfurile dupa ele, dar se fereste.
Ceva iar se spulbera in mine si cred ca e farama aia de speranta pe care o mai aveam...

— Ai mancat ceva astazi? ma intreaba zambind fals.
Imi vine sa intru in pamant de rusine ca am vrut sa il sarut si am uitat cat de repulsat e de mine!
— Alec.. soptesc, insa ma ignora complet.
— Voi pune pe cineva sa iti aduca mancare.
— Alec.. soptesc din nou, dar ma ignora.
Zambeste iar fals si trece pe langa mine mergand spre pat.