Destin forjat de Stele.

Capitolul 5.

          Pic. Pic. Pi...
— Avaline ce ai facut? Tipa Wars cand usa se deschide si vine nervos spre mine cu alti doi bodyguarzi in spatele lui.
Catastrofa din fata lui e una greu de digerat. Sangele din mainile mele s-a prelins pe cearceaf, iar de pe cearceaf pe podea. Si se uita la mine speriat, scarbit, socat, dar totusi fara vreo emotie.
— Chemati un medic! Li se adreseaza bodyguarzilor care imediat ii asculta ordinul. De ce Avaline?
Avaline. Avaline. Avaline. Avaline. Ava. Avaline.
Modul in care imi pronunta numele imi suna al dracu' de cunoscut dar habar nu am de ce! Nu l-am vazut in viata mea pe baiatul asta pana ieri! Iar brusc ma scoate din azil si ma lasa sa dorm intr-o camera al naibi de mare cu artefacte de valoare? Normal ca visez! Cine ar face vreodata asta pentru o nebuna ca mine? Pentru un monstru?

— De ce ai facut asta? Ma intreaba din nou, stand asezat in fata mea privind atent cum sangele inca curge din ranile mele. Iti jur ca daca mai incerci inca o data sa iti faci rau singura am sa iti fac rau cu mana mea! Imi zice inclestandu-si maxilarul.
— Atunci fă-o! Haide, fa-mi rau!
Ma ridic in fund si il privesc la randul meu avand maxilarul inclestat iar lacrimile mi se scurg de pe fata pe ranile de pe maini. Ma uit fix in ochii lui, iar el in ai mei iar ura creste in ei pe masura ce vena de pe gatul lui pulseaza tot mai tare.
— Esti nebuna. Imi sopteste. Esti al dracului de dusă! Imi prinde barbia in doua degete si o tine strans lasand pielea manusilor sa ma raneasca. De ce ti-ai facut rau? Raspunde-mi! Tresar cand incepe din nou sa tipe, iar lacrimile mi se opresc din senin.
Inghit in sec.
Usa camerei se deschide din nou.

— Domnule Alecsandre- exclama o doctorita dand busna aici, dar se opreste imediat cand il vede pe el.
Alecsandre. Asa il cheama. Alecsandre.

Alecsandre isi scutura capul si imi da drumul, intorcandu-se cu spatele la mine, si cu fata la doctorita. Isi drege vocea.
— Bandajeaza-i ranile, si da-i un calmant. Daca nu vrea sa il ia ii injectezi un somnifer, iar daca vezi ca nu se opune ii dar oral somniferul. Daca scapa de sub control ma gasesti in birou.
Iese. Pleaca. Dar se opreste in tocul usii, si vorbeste fara sa se intoarca in spate.
— Dupa ce se trezeste o vreau in biroul meu.
— Da, domnule. Se supune doctorita lasand capul in pamant.

— Haide draga, nu iti fa singura rau. Imi zice cu caldura. Sunt Monica apropo. Daca vei avea vreodata nevoie de mine ma poti gasi la ultimul etaj, e o usa albastra pe stanga.
Imi zambeste. Si imi zambeste frumos, cum nimeni nu mai facut-o pana acum, si, pentru prima data in multi ani ma simt... in siguranta in prezenta unei persoane.
Monica. Ultimul etaj, pe stanga usa albastra.

Isi aseaza tava cu pastile pe noptjera de langa, si imi intinde paharul cu apa pe care el l-a lasat cand a venit prima data.
— Te rog, i-ale. Imi zambeste din nou, putin speriata.
Alecsandre ăsta pare un barbat oribil, fara scrupule. Cine stie ce i-ar putea face daca nu isi indeplineste sarciniile si chiar nu vreau sa ii fac munca mult mai grea decat probabil e, asa ca i-au pastilele de pe tava si paharul din mana ei. Le inghit.
— Vei adormi de la somnifere in cateva minu-
— Stiu. O intrerup.
— Ai dreptate, sti.
I-a tifonul de bandaj de pe aceasi tava si imi spala ranile cu apa oxigenata, apoi le bandajeaza.
— Ai vreo idee de ce m-a adus aici? O intreb cand prind putin curaj.
— Imi pare rau, este confidential. Nu vreau sa am probleme.
Ia tava de pe noptiera si iese din camera.

La naiba!