Îndrăgostită de un mafiot

Frumusete distrusa

Din perspectiva autorului :

Uneori cele mai frumoase clipe se întâmpla sa fie defapt cele ce vestesc un dezastru adevarat . Momentul acela care ai dori sa nu se termine niciodată . Dar odată ce s-a terminat si incepe dezastrul ți-ai fi dorit ca nici macar sa nu fi inceput vreodată .
In întunericul casei singurul lucru care se auzea era ticaitul ceasului ce urma sa aducă haosul in reședința Karttyn !

In anumite momente simnti nevoia sa pleci de pe aceasta lume si sa ajungi langa persoanele dragi , acele momentele in care ți-ai dori sa te arunci de pe o stânca cu toate ca știi ca pana sa ajungi jos trebuie sa treci printr-o frica imensa , dar odată ajuns jos nu mai simnti nimic . Nici durere , nici frica ! Durerea , frica , melancolia , durerea , toate dispar . Ca prin farmec . Intr-o secunda totul se oprește . Si ajungem într-un loc mai bun . Unul unde ne vom intâlni cu persoanele dragi noua .

Dar de multe ori pentru a ne fi noua bine trebuie sa plătim un preț . De multe ori acel preț consta in fericirea unor persoane dragi noua ! Pentru ca de multe ori cand ne decidem sa pășim peste prăpastie exista persoane ce vor ramane in urma noastra suferind pentru ca am ales sa facem acel un ultim pas . Lacrimile acelor persoane sunt prețul cel mai mare in alegerile noastre .

Acea liniște sufleteasca aflată in casa lui Aron , acel moment in care toată lumea este intr-o lume frumoasa , in lumea viselor , momentul cand nu mai auzi nimic , nu mai simnti nimic , nu mai vezi nimic , toate au fost spulberate intr-o fracțiune de secunda .
Momentul cand ceasul a ajuns la zero . Momentul in care liniștea aceea pe care ai dori sa nu o pierzi niciodată îți este spulberată de o secunda . O secunda in care peste casa mafiotului italian s-a așternut un nor uriaș de fum negru , o secunda in care flăcările au pus stăpânire peste reședința , momentul cand bomba a explodat prinzând pe marginea prăpastiei suflete rătăcite in lumea viselor .

La doar cinci minute dupa tot haosul produs de bomba , in noaptea asurzitoare , sirenele ambulanței se auzeau in depărtare impreuna cu cele ale pompierilor . O mica speranta exista in a opri prăpastia sa se dărâme .

In casa , liniștea a fost înlocuită de țipetele lui Dilan si Aron ce încercau sa le care pe fete spre ieșire alaturi de ceilalți baieti . Dar cu cat înaintat prin focul iadului cu atat gazele toxice le pătrundeau in plămâni făcându-le munca de mii de ori mai grea . Parca timpul se oprea incercand sa ii ajute dar defapt le făcea mai mult rau .

Peisajul parca era rupt dintr-un film de groaza . Casa era înconjurata de un fum negru si ucigător iar ajutoarele parca nici nu mai ajungeau .

Odată iesit din casa terorii Aron impreuna cu Dilan , Sam si Hanry reușiseră sa le scoată pe fete , dar acum aveau sa ducă o lupta mai mare ! Inhalasera mult fum toxic lucru ce le promovaseră amețeli iar asa cum Selena si Raluca leșinaseră urma ca peste puțin timp sa pățească si ei acest lucru .

In ultimul moment din speranta lor salvarea ajunsese langa ei , dar in momentul in care salvarea o ajutase pe Selena , Aron intrase in întunericul infinit . In abisul ce avea sa il trimită in locul acela fericit . Avea sa alega daca vrea sau nu sa facă pasul decisiv al prăpastiei !

Selena:

Imi deschid încet ochii vrând sa ma obișnuiesc cu lumina orbitoare . Nu înțelegeam ce se întâmpla . Capul ma durea teribil si imi simnteam plămânii ca si cum ar fi arsi .

In cele din urma imi deschid ochii dând de o camera albă mare . Imagini întrerupte imi apar in minte , țipetele mele si ale băieților imi răsunau in cap aducându-mi aminte de momentele de groaza petrecute acolo .

Imi dau seama ca am ceva pe fata si încerc sa imi dau masca de oxigen jos , dar sunt oprită de o voce blânda , fericita dar tot odată trista .

-Mai bine ai lasa masca acolo . Ai fost in coma trei saptamâni , nu e bine pentru tine . Spune Raluca iar eu imi întorc capul pentru a vedea acel chip de inger pătat de lacrimi si cu cearcăne sub ochi ! Avea mici pansamente in jona capului si pe maini .