Scoala de corectie ~Harry Styles~ FINALIZATA

capitolul 1

   

Am clipit des cand ultimul sunet al ciocanului batut pe masa s-a auzit.  Asta era. Aici se termina totul. Adio vise, adio sperante, adio tot.

— In urma hotararii am luat decizia ca domnisoara Melody Smith va fi arestata pentru doi ani. Aceasta este sentinta.

Spune aspru judecatorul. Zeci de lacrimi imi udau fata rosie deja din cauza nervilor si a febrei. Doi politisti inalti ma tarasc brutal afara din sala de judecata. Alerg pentru a tine pasul cu ei pe holul lung si interminabil ai Tribunalului. Iesim pe usile masive si privesc speriata duba din fata scarilor care ne asteapta. Unul dintre ei ma smuceste inca o data, apoi cand ajungem langa, deschide usa mare si ma impinge inauntru. Perfect.

Era foarte inghesuita din cauza a mai multor adolescenti aflati in aceeasi situatie ca a mea. De ce plangeam? Plangeam pentru ca viata mea practic se incheiase aici. Eu o fata iubitoare de viata, de distractie, sa fiu inchisa intr-un penitenciar pentru minori? Nu meritam acest lucru, era o pedeapsa mult prea mare, pentru ceva atat de nesimnificativ.

Intr-un moment de revenire imi sterg lacrimile cu maneca hanoracului si strang din dinti. Asta nu e sfarsitul. M-am incurajat singura. Nu are cum sa fie sfarsitul. Chiar daca voi fi inchisa pentru doi ani asta nu inseamna ca voi inceta din ceea ce faceam inainte. Voi fi puternica. Pentru mine, pentru viata mea, pentru prietenii mei si pentru lucrurile pe care nu am apucat sa le fac si imi doresc cu ardoare le traiesc.

  

Imi fac curaj si ma uit pe geam incercand sa-mi dau seama unde suntem. In fata noastra se zarea o statie de autobuze. Soferul parcheaza dubita iar noi coboram unul cate unul din ea. Sunt impinsa pe scari, dar ignor cu desavarsire orice sursa de probleme.

Ne-au grupat in numar de 20 de adolescenti si ne-au urcat in cele cinci autobuze rosii. Cu acele mijloace de transport urma sa ajungem la destinatie. Afara incepuse deja sa se intunece usor. Drumul a durat in jur de trei ore. Timp in care nu am mancat, nu am baut si nici macar la toaleta nu am fost.

De la parinti nici macar la revedere nu mi-am luat avand in vedere faptul ca au venit doar la judecatorie la ora trei sa vada care mi-e soarta.

Dupa inca zece minute de mers, autobuzele opresc in fata unei adevarate fortarete. "Scoala" era pur si simplu imensa. Din cauza intunericului nu am putut distinge prea multe detalii. Tot ce puteam distinge era faptul ca eram situati in mijlocul unei paduri. Gardurile ce imprejmuiau cladirea erau dotate cu fire electrice. De aici sigur nu mai scapi.

Ma holbam pe geam pana cand o mana rece a facut contact cu mana mea. Speriata mi-am retras-o repede.

— Usor papusa nu te mananc. Spune un baiat inalt, brunet.

— Scuza-ma? Ce dracu vrei?

Am tipat deja exasperata. Eu eram in ultimul hal, iar cretinul ala avea chef de glume.

— Controleaza-ti putin vorbele, apoi iti spun si ce vreau.

— Pacat, pentru ca nu imi pasa ce vrei! Cara-te de aici psihopatule.

— Drepti!

Se aude o voce ragusita in fata autobuzului. Toti coboram pe rand din autobuz si ne grupam exact cum am stat si in autobuz. Portile uriase se deschid iar noi ne indreptam spre intrare. Afara se inoptase considerabil, ne-am ghidat doar dupa felinarele ce imprejmuiau o alee lunga. Ajunsi in fata cladirii suntem preluati de alt grup de angazati. Acestia incep sa ne spuna detaliile si instructiunile.

— In primul rand, bun venit in noua vostra casa. Eu sunt pe tura in noaptea asta asa ca sper sa nu imi faceti belele.

Camerele voastre sunt amestecate. Adica fete cu baieti si baieti cu fete. Dusurile nu sunt comune. Cantina e in partea de est, camerele sunt in partea de vest, iar salile de curs sunt in partea de sud. Sper ca stiti geografie.

— Sali de curs? Intreaba terifiata o fata.

— Dar voi ce credeati? Ca o sa ajungeti aici si o sa dormiti toata ziua? Pacat! Antrenamente, cursuri si multe alte activitati va vor umple timpul.  Nu imi mai pierd timpul cu voi oricum. Duceti-va la panoul de acolo si uitati-va ce camere va corespund.

Cu totii au dat navala spre panou, dar eu am ramas ultima. La dracu! Cursuri? Antrenamente? Asta crede ca suntem in tabara sau poate in vreun campus militar? Sa-l ia dracu oricum. Dupa doua ore in care am asteptat sa ma ajunga randul am vazut si eu intr-un final ce camera am si cu cine o voi imparti. Numarul camerei mele era 654, iar numele persoanei era Styles. Harry Styles. Ce nume mai e si asta?

Mi-am dat ochii peste cap si mi-am masat cu degetele bratul. Eram infometata si extenuata. Imi simteam tot corpul pulsand de durere.

Inainte sa intram am fost chemati din nou in fata cladirii pentru a ni se impartiti bagajele. Se pare ca parintii ne-au trimis lucrurile aici. Macar am haine bune nu niste carpe folosite drept uniforme.

Ma taram incet cu bagajul dupa mine si continuam sa ma uit pe toate usile, in speranta ca o voi gasi pe a mea intr-un final. Dupa inca cinci minute de agonie am vazut mareata usa cu numarul 654. Deschid usa cu putere, dar mai bine ciocaneam caci ce vad imi intoarce stomacul pe dos.

— Ba-i boule da-te dracu jos din patul meu si tu si tarfa asta!

Strig spre baiatul cret. Din pacate i-am intrerupt dintr-o partida destul de intensa. Ma uit in alta parte pana tipa  se imbraca si o sterge din camera.

— Intoarce-te disperato! M-am imbracat.

— Perfect pentru ca nu voiam sa am cosmaruri.

— Vrei sa spui cele mai erotice vise din viata ta.

Pufnesc si las valiza jos pentru ca si in patul celalalt era dezastru.

— Cu tine nici cosmaruri nu pot sa am.

De fapt minteam. Normal ca minteam. In viata mea nu mai vazusesem un baiat atat de frumos. Ochii sai erau atat de verzi si intensi. Buzele sale rozalii, abdomenul sau musculos, iar tatuajele acelea care ii impanzeau si decorau pielea. Era perfect. In jurul sau domina o alura misterioasa si avea o privire intunecata. Sirul gandurilor mele este pierdut atunci cand ii aud vocea ragusita. Simt ca intensitatea tonului sau ma arde pana in adancul fiintei mele.

– Daca mai indraznesti in viata ta sa mai spui ceva care ma deranjeaza te amestec cu pamantul. Fi atenta printesa, esti la dracu, pe teritoriul meu. Asa ca inghite-ti tupeul ala de doi lei.

Striga la mine apoi isi infipse mana in parul meu, apoi ma lipeste de perete. La dracu, nu ma strangea tare dar imi era frica! Eram de-a dreptul ingrozita. Nu am mai simtit atata frica in corpul meu niciodata. Sunt sigura ca tremuram din toate incheieturile.

Acesta isi aduce fata la doar cativa centimetrii departare de a mea. Ii puteam simti resiratia cum se asternea pe fata mea. La naiba, mirosea atat de bine.

Imi intorc capul intr-o parte dar acesta mi-l intoarce inapoi fortandu-ma sa-l privesc in ochi. Erau atat de intunecati,atat de reci. Imi provocau fiori. Sigur la noapte ma omoara.

— Ai inteles? Ma intreaba el dupa un timp. Dau din cap afirmativ si il vad ca imi da drumu la par si se aseaza pe un scaun in mijlocul camerei. Rasuflu usurata cand deodata il aud:

— Bun, fi fetita cuminte si dezbraca-te.

Buna. Va rog sa imi spuneti parerea despre carte si sa votati. Depun un efort si desi ador sa scriu, as fi foarte fericita daca mi-ati aprecia munca. Spor la citit.