Scoala de corectie ~Harry Styles~ FINALIZATA

capitolul 16

 
  Harry povesteste

 
A trecut o luna, multe s-au schimbat in aceasta luna. Nu vreau sa imi mai amintesc de nimic. Nu am ce sa imi mai amintesc. Melody e trecut.

 

Eram la subsol, asteptand ca hainele sa se spele. Trageam disperat din tigara cu gandul ca imi va mai calma nervii. De o luna nimic nu ma mai linistete. Nervii s-au instalat in creierul meu si vad ca nu au de gand sa ma paraseasca prea curand. Nici noptile nu le mai dorm. Stau si o privesc pe Melody cum doarme linistita.

Ne-am ignorat reciproc. Chiar din aceea noapte nu am mai vorbit cu ea si nici ea nu mi-a cerut explicatii si nu parea dornica de stat la discutii.

 
In timpul zilei stateam cu baietii sau afara. Doar la pranz privirile ni se mai intersectau. Ochii ii erau goi. Nici ura, nici iubire, nimic nu ii mai trada expresia. Doar indiferenta. Nimic mai mult. Apoi dupa terminarea mesei ma ridicam val vartej si plecam cat mai departe de ea. Eram la sfarsitul lui septembrie si ploile erau din ce in ce mai dese si de lunga durata. Vremea era mohorata si deja nu mai aveam acces la bancuțele din curtea scolii. Soarele era cat mai bine ascuns, etalandu-si razele calduroase rareori. Totul in jur imi inducea starea in confuzie. Macar daca era primavara, ma simteam putin mai vesel. As fi privit razele soarelui, m-as fi lasat imbratisat de caldura lor. As fi stat in bataia vantului, lasandu-l sa imi intre prin par si sa mi-l rasfire. As fi stat pe iarba moale si noua si as fi simtit mirosul de proaspat. Ar fi fost diferit...insa acum e toamna. Cerul e cenusiu si mohorat tot timpul. E zarva mare din cauza animalelor ce isi mai cauta cu disperare provizii. Locul norilor pufosi si dragalasi a fos luat de ciori. Tot parca e mort in jur. Natura si sufletul meu.

Pana acum am descris doua anotimpuri in antiteza. Total diferite, ca si mine de alt fel. Aveam totusi si eu suflet. Simteam, traiam momentele, observam si ma durea la fel ca si pe ceilalti doar ca armura mea nu ii lasa pe oameni sa vada asta. Ei vedeau doar un soldat, imbracat cu o armura veche si rezistenta la toate intemperiile, la toate problemele, la tot raul din jur. Ei credeau ca sunt un demon cu experinte si ca ma hraneam cu durerea si teroarea altora. Poate era si putin adevar in toata minciuna asta asa ca preferam sa ii las sa credea asta decat sa le explic adevarul si sa ma ia apoi in deradere. Nu vreau sa ma lupt cu morile de vant.

Ma simteam pierdut si acum zambetul meu larg si molipsitor era doar o amintire. Acum zambeam doar fortat, dand impresia ca sunt bine. Un zambet amar lipsit de stralucire. Mai aveam doua luni de stat aici. Doua luni si voi pleca din locul ce mi-a fost casa doi ani de zile. Nu ii voi duce dorul, asta e clar.

Inca eram la subsol si mai radeam slab cand imi aminteam de boacanele facute cu Zayn in acesti doi ani. Imi amintesc si acum prima zi in care am ajuns aici.

Am vrut sa le arata celor ce erau deja aici ca o data cu venirea mea, lucrurile se vor schimba. Urma ca eu sa devin seful pe aici si nu m-am lasat nici macar o clipa intimidat de cei cu experienta. Am fost puternic iar viteza si puterea mereu mi-au fost alaturi si nu am fost parasit nici in cele mai complicate cazuri. Eram ager si iute si inca sunt. Sunt o masinarie complexa si am un singur obicetiv: sa-i distrug pe cei ce imi vor raul si sa imi apar familia cum pot mai bine.

Familia mea din pacate era formata doar din Zayn si restul gastii. Ca tot veni vorba de Zayn, el mi-a fost mereu alaturi si m-a sprijinit in toate momentele. Mi-a aratat lumina cand tot ce vedeam era doar intuneric. A fost acolo cand am simtit ca sunt stors de puteri. A fost acolo cand voiam sa renunt la tot si toate. A fost acolo... Erau dati in care aveam nevoie de cate o palma zdravana din partea lui pentru a-mi reveni.

Si ii sunt recunoscator si lui Perrie. Si ea a fost alaturi de noi. A fost si inca este suportul nostru moral. Are mereu sfaturi bune de dat si ii multumesc pentru asta. Doar ca ea niciodata nu va sti ce gandesc eu despre ea. I-am dat impresia ca ea pentru mine nu valoreaza nici doi lei. E mult mai bine asa...poate mie imi e frica sa imi arat adevaratele sentimente fata de oameni.

Rufele se spalasera de mult doar ca eram absorbit de ganduri. Eram tarat intr-o lume pararela. Le-am luat din masina si am pornit spre camera, unde aveam sa le intind pe uscator in baie. Daca mai vorbeam cu Melody, ea ar fi facut treaba asta acum.

Ce tot vorbesc? Nu pot face nimic fara a nu ma gandi la ea. Oriunde m-as duce si orice as face ea imi e prezenta in ganduri. Chiar daca nu vorbesc cu ea cand ma trezesc imi apare in minte, cand umblu haihui prin scoala imi apare in minte, cand ma culc imi apare in minte. Ea este prezenta in toata mintea mea. A acaparat-o pe toata si simt ca ma imbolnavesc pe zi ce trece.

Este ca un virus ce mi-a intrat in organism si nu ii gasesc leac. De ce m-am imbolnavit? De dorul ei? De grija ei? Nici eu nu stiu sigur. Stiu doar ca e ceva acolo in mine ce nu ma lasa sa ii dau drumul. Ea are impresia ca daca o ignor nu mai stiu nimic din ceea ce face. Eu ii stiu toate miscarile, toate discutiile tot. Cand am timp liber ii sunt umbra si cand nu pot face pe detectivul, baietii mei se ocupa de tot.

 
- Harry dragule, ce faci cu astea? Natalie imi apare de nicaieri in fata pe coridor. Sa ajung acum in camera e o misiune imposibila. Fata asta e ca o lipitoare.

- Ce dracu ti se pare ca fac Natalie?

Deja ma calca pe nervi, pana si vocea ei incepuse sa ma irite. Aveam o stare de tot rahatul. Simteam ca imi pierd mintile. Toate lucrurile si persoanele din jurul meu imi provocau neplaceri.

- Oh iubitule, de ce nu ai pus-o pe micuta rasfatata sa le spele? Toata ziua sta si isi freaca fundul in stanga si dreapta si tu esti aici cu hainele in brate.

- Cand am verificat ultima data Melody nu era servitoare si o singura data sa o mai jignesti iti zbor creierii. Ai inteles sau trebuie sa fac si o mica demonstratie?

- Harry nu inteleg ce naiba e cu tine. Nu te mai cunosc de la o vreme incoace.

- Niciodata nu m-ai cunoscut. Acum zboara de aici, am treburi mai importante.

- Sunt mai importante niste haine decat mine?

M-am uitat in jos la teancul de haine din bratele mele si am ras scurt apoi i-am raspuns degajat.

- Da, chiar sunt.

I-am facut scurt cu ochiul si am plecat grabit in camera. Aveam nevoie cu disperare de un dus. Trebuia sa ma relaxez intr-un fel sau altul pana la urma. Nu aveam de gand sa ma autodistrug.

Am intrat in camera, si exact cum ma asteptam era goala...Am oftat obosit si m-am intins in pat, acoperindu-mi fata cu palmele. Dusul era deja taiat dupa lista. Ma simteam obosit si nu mai aveam putere nici macar de un scurt dus. Aveam impresia ca voi depune efort si pentru 5 minute de stat in picioare la dus.

 
Nu mai eram dezamagit de mine. Ma impacasem cu ideea, eram doar trist si sleit de puteri. La naiba cu tine blonda nenorocita. Unde esti? Am nevoie de tine mai mult ca oricand. Melody....vino inapoi. Iarta-ma. Vorbeam singur cu peretii, punand intrebari dar fara pretentia de a mai primi raspunsuri.

Nu stiu de ce mai insist, de ce ma pedepsesc singur. Nici nu stiu ce urmaresc de fapt. Totul e pierdut. S-a dus pe apa sambetei. Vanturile de toamna mi-au luat fericirea si au plecat cu ea departe, purtand-o pe alte meleaguri si imprastiind-o departe de mine, poate a ajuns la persoane ce merita cu adevarat sa fie fericite. Dar nu imi pasa, aia era fericirea mea si o vreau inapoi.

Ai auzit, vant turbat? Adu-mi fericirea inapoi. Nu mai pot sa lupt asa...m-am saturat pana peste cap asa ca fă bine si adu-mi fericirea inapoi.

Era clar, o luasem razna. Vorbeam cu vantul...ma rupi in bucati Melody. Te ascund in sufletul meu iubito pentru ca vreau sa te scot de acolo cand imi va fi cel mai greu. Vreau sa imi fi alaturi pentru totdeauna. In galagie tu esti oaza mea de liniste, poate sa vina si potopul daca ma prinzi cu ultimele puteri de mana, ca prin magie imi voi reveni si te voi proteja de tot raul din lume.

Oftam din cand in cand. Faceam confesiuni ce nu vor ajunge niciodata la urechile "iubitei" mele. Va trai cu impresia ca o urasc toata viata ei dar ma voi simti mangaiat de faptul ca am procedat corect. Esti binele ce imi face rau. Am jurat ca nu o sa mai sufar din iubire dar ai aparut tu si mi-ai dat lumea peste cap. Cum sa te izgonesc din minte daca tu esti adanc impregnata in sufletul meu, huh?