Scoala de corectie ~Harry Styles~ FINALIZATA

capitolul 20

Melody pov

  
- Cum?! Adica cum mama dracului?"

Aproape tip. Pe bune? E un fel de karma sau ce? Adica am stat despartiti atata timp si cand sa fim iar impreuna pleaca? Nu, nici sa nu-i treaca prin cap.

- De ce? Am continuat cu tonul scazut.

- 18.

Decat atat a putut spune. Un simplu numar dar deja stiam ce inseamna asta. Avea 18 ani asta insemna ca urma sa plece la o inchisoare reala, nu tentativa asta. La naiba cu toate astea. Ce a putut face de o sa stea atat inchis?

- Oh...Ce mai puteam spune, ce mai puteam face. Mereu mi se intampla asta, cand in sfarsit pot fi fericita trebuie sa se intample ceva si sa imi dea viata peste cap. M-am asezat in pat si am tras patura pe mine, intorcandu-ma cu fata la perete. Stiu ca reactionam imatur dar deja incepeam sa ma satur, ma durea tot mai tare dar ce puteam face? Oricum ar fi plecat oricat m-as fi impotrivit eu.

Pufneste si iasa din camera trantind usa in urma lui. Normal. La ce ma asteptam? Sa vina sa ma in brate? Chiar as fi vrut-o. As fi vrut sa imi spuna ca totul va fi bine, dar nu a facut-o. M-a lasat din nou singura, m-a lasat iar balta. Nu intelegeam cu ce naiba greseam.

Deja capul incepea sa ma doara. La naiba cu locul asta, la naiba cu tine Harry, la naiba cu tot...Am tipat si am aruncat cu perna pe jos. De ce nu imi curgea nici o lacrima? De ce nu plangeam? In mod normal as fi udat patul dar de data asta eram furioasa, dezamagita si cu o furie ce imi facea sangele sa fiarba in vene. Nu, locul asta m-a schimbat destul de mult. Nu vreau sa imi mai plang de mila.

Mi-am schimbat repede hainele, luandu-mi un hanorac si o pereche de jeansi negri si am plecat dupa el.   
 

M-am saturat de sarada asta. M-am saturat sa fiu eu victima mereu, sa sufar si sa plang doar eu. Am iesit in curte impingand usile de la iesire cu putere. Vantul imi facea parul sa zboare in toate directiile.

  - La naiba cu tine Harry, ma auzi omule? Te urasc!

Tipam prin curtea scolii ca o nebuna pana cand am auzit cateva susoteli si rasete venite din partea unui mic grup ce statea pe banca, la cativa metri in fata mea.

- Care dracu e problema voastra?

Tip spre acestia dar spre mirarea mea incep sa rada si mai tare. Mi-a ajuns, gata, nu mai vreau sa fiu fata cea buna si cuminte. Mi-am ridicat maneca hanoracului si pumnul meu s-a izbit cu putere de primul corp care mi-a iesit in cale. Dupa sunetul de durere ce i-a parasit gura mi-am dat seama ca era fata.

- Hei hei hei, chiar nu era nevoie de asta ok? Se ridica unul din baieti dupa banca repezindu-se la mine.

- Scuteste-ma! Sunteti toti doar niste drogati si niste tarfe. La naiba cu voi!

Tipam spre ei exasperata, uram locul asta, ma uram si pe mine dar cel mai mult cred ca il uram pe Harry. M-a facut sa devin atat de slaba. Am facut cale intoarsa, plecand spre camera mea, lasandu-i in spate. Poate reactionasem prea dur, nu stiu, pana la urma nu era vina ei pentru nimic. Acum ma simteam foarte prost dar deja era prea tarziu. Nu ma puteam intoarce acolo si doar sa imi cer scuze. In cel mai bun caz m-ar fi luat ei la bataia sau m-ar fi crezut o sarita de pe fix. Nici nu stiu cum am ajuns inapoi in camera. Doar imbranceam corpurile ce se loveau de mine. Aproape mi-a sarit inima din piept cand l-am vazut in intins pe pat. Eram si mai enervata acum. Poate eram si mai furioasa pe el pentru ca el parea asa dezinhibat. Doar statea acolo, calm, fara nici o grija, de parca totul e in regula. Dar la naiba, nimic nu era in regula. Il priveam si il comparam cu mine. Omul asta chiar nu are toate tiglele pe casa. Eu aproape iau foc din cauza nervilor, imi simt obrajii supraîncalzindu-se si din moment in moment gata sa imi explodeze capul. Iar el...ei bine el e doar el.