Scoala de corectie ~Harry Styles~ FINALIZATA

capitolul 31

Harry pov.

Mergeam încontinuu de o ora intreaga cel putin. Nu stiam cu exactitate cat era ceasul dar dupa calculele mele trebuia sa fie in jur de trei. Aveam nevoie de odihna, nu am mai depus atata efort de cel putin doi ani. Muschii picioarelor imi zvacneau sub piele dar nu ma puteam plange. As fi descurajat-o pe Melody si ma mult decat era deja. In ultima ora nu mi-a mai adresat nici un cuvant, doar ma urma tarandu-si cu greutate picioarele dupa ea. Ii mai aruncam din cand in cand cate o privire pentru a ma asigura daca era bine sau daca mai era in spatele meu macar. Eram inghetati, raniti si murdari. Trebuia sa facem ceva. Situatia asta trebuia sa inceteze o data cu rasaritul soarelui. Aveam nevoie de putina pauza si chiar daca paznicii erau pe urmele noastre, erau totusi destul de departe. M-am oprit brusc, lucru ce a facut-o pe Melody sa se izbeasca direct de spatele meu si sa cada in fund. Mi-a venit sa rad din nou dar chiar nu era momentul dar totusi buzele mele sau arcuit intr-un zambet. Am ridicat-o apoi usor de jos. Era ca un copil si pana la urma chiar era un copil. Inca nu avea 18 ani impliniti.

- Nu mai putem continua asa iubito, ne asezam putin aici ok? Apoi peste putin timp vom pleca.

A incuviintat si a scos o patura din rucsac. Am adunat cateva crengute si am aprins un mic foc in timp ce ea se infofolea in cealalta patura. Dupa ce crengutele au luat foc, m-am asezat langa ea pe patura, cuprinzand-o in brate. Focul deja incepea sa emane caldura pripind spre picioarele noastre. Deja simteam cum caldura incepe usor usor sa inainteze prin tot corpul. S-a cuibarit la pieptul meu, cascand din cand in cand. Ne-am fi putut permite o jumatate de ora asa ca am lasat-o sa adoarma. Eu voi ramane treaz sa intretin focul si sa fiu cu ochii in patru. Era liniste, iar in jur nu se mai auzea decat respiratia usoara a lui Melody. Un cascat prelung mi-a parasit si mie gura dupa cateva minute, apoi somnul a inceput sa ma fure treptat. Clipeam des in incercarea de a ramane treaz dar epuizarea si stresul decisesera deja in locul meu.

- Uita-te la ei cum dorm porumbeii, ei chiar credeau ca vor ajunge atat de departe?

Sangele mi-a inghetat in vene cand am auzit vocile unor paznici. Am deschis brusc ochii realizand ca adormisem. Se facuse deja dimineata, iar paznicii ne-au gasit. Am oftat infrant si am privit in sus spre cei doi. Aveau armele indreptate asupra noastra si ne priveau superiori. Nu...asta nu ni se intampla noua, nu atat de devreme. M-am ridicat in picioare trezind-o totodata si pe Melody. Aceasta a avut un soc cand i-a vazut si lacrimile i-au invadat ochii. Am privit-o trist in ochi. O dezamagisem. Daca nu adormeam acum eram departe, poate chiar am fi iesit din padurea asta afurisita. Ne-au facut semn sa ii urmam si am facut intocmai. Nu mai puteam face nimic. Unul mergea inainte si unul in spatele nostru cu armele indreptate spre noi. O singura miscare gresita si am fi fost impuscati. I-am urmat in tacere iar dupa o jumatate de ora am ajuns la poteca si am privit spre jeepul din fata noastra. Se pare ca am fugit atatea ore degeaba. Eram mai aproape decat am fi crezut de ei. Am urcat pe bancheta din spate a jeepului apoi ei au urcat in fata. I-am strans mana lui Melody dar aceasta a retras-o rapid, alte cateva lacrimi i-au scapat din ochi. Murmura ceva incontinuu dar nu imi dadeam seama ce.

- Sunt sincer cu voi, o sa platiti pentru asta cu varf si indesat.

Melody si-a lasat dramatic capul pe spate si a inceput sa planga si mai rau dar silentios totusi. Am dezamagit-o de atatea ori. Mereu i-am promis ca o voi proteja, ca voi avea grija de ea. Ca niciodata nu va mai plange din cauza mea. Dar uite-ne din nou aici, in aceeasi situatie. Ea plangand din cauza mea. Trupul mi s-a încordat iar intr-un moment de necugetare si furie oarba m-am repezit asupra gatului lui Marco. I-am prins gatul cu centura incercand sa il sugrum. Celalat speriat a tras frana de mana, scotandu-ne dupa drum. Marco deja pierduse controlul masinii iar dupa cateva secunde masina s-a oprit intr-un pom. Colegul lui Marco a iesit direct prin parbriz infigandu-se intr-un şteap mare. Varful ascutit i-a strapus pieptul, ucigandu-l instantaneu. Marco a privit ingrozit scena din fata. M-am intors speriat spre Melody dar am rasuflat usurat cand am vazut ca avea o zgarietura mica la frunte. Nu am mai stat pe ganduri si am apucat arma de pe scanul din fata iar in doua secunde glontul ii strapunsese lui Marco capul. Daca am fost dispusi sa riscam atatea, trebuia sa mergem pana la capat.

M-am intors spre Melody. Se uita la mine ingrozita dar printre lacrimi si-a facut loc si un zambet timid. Acum ma uitam eu la ea incruntat. Ma asteptam sa tipe, sa ma loveasca, sa planga isteric poate chiar sa aiba o criza.

- Se pare ca norocul nu ne-a parasit.

Am ras scurt. Poate avea dreptate si trebuia sa profitam la maxim de fiecare ocazie. Am coborat repede din masina. Capota era facuta terci dar totusi speram sa mai functioneze poate pentru cateva mile. L-am scos pe Marco din masina si am impins-o amandoi pana la poteca. M-am urcat la volan iar Melody in dreapta. Acum e acum. Am invartit cheia in contact dar exact cum ma asteptam, aceasta nu a pornit. Am mai incercat de cateva ori iar la a patra cheie masina s-a trezit la viata. Am tipat de bucurie si am apasat acceleratia. Nu mai avea aceeasi functionalitate si mai mult de 60 de km la ora nu puteam trece dar chiar si asa ne era de mare ajutor.

Melody a cercetat scurt masina si cand a zarit o sticla de apa a zambit multumita. A baut jumatate din ea apoi mi-a intins-o si mie. Am baut si eu cealalta jumatate si am aruncat sticla pe geam. Cand a deschis torpedoul, a gasit mai multe senvisuri si cateva batoane de ciocolata.

- Am calcat azi noapte in rahat de avem norocul asta?

- Chiar nu ma intereaseaza iubito, da-mi un senvis ca sunt lihnit.

A ras scurt si mi-a intins un senvis cu sunca si rosii. A luat si ea unul tot am mancat. Am aruncat un ochi la ceasul din bord, era 13:54. Am mai mers in jur de 15 km apoi masina a inceput sa scoata sunete ciudate. Te rog nu...Motorul s-a oprit deodata, iar masina a fost inconjurata de fum. Am iesit repede din ea, dupa ce am luat armele si mancarea si am luat-o la fuga, punand distanta intre noi si ea. Nu voiam sa o fortez, ar fi putut exploda. Am mers incet pe poteca, tinandu-ne de mana. Aveam aceleasi haine pe noi, murdare dar cel putin era uscate. Am sarutat-o pe Melody pe frunte si ne-am continuat drumul prin padure. Trebuia sa ii gasim intr-un final sfarsitul. Am mers jumatate din noapte si cativa kilometrii buni cu masina, credeam ca eram destul de aproape.

Melody pov.

Mergeam de aproximativ o ora, tinandu-ne de mana si sarutandu-ne din cand in cand. Chiar daca tocmai am fost martora la o crima, eram murdara, chiar daca dormisem pe pamant nu imi puteam ascunde zambetul de pe fata. Scapasem ca prin urechile acului de cei doi paznici furiosi. Dar cel mai important era faptul ca eram impreuna. Harry parca isi revenise la normal, acum era in elementul lui, facand glume proaste dar amuzante la fiecare doua minute. Ne mai oprea din cand in cand pentru a ma saruta. Chiar daca era murdar si avea parul incurcat tot imi facea inima sa o ia la sanatoasa. Mana ii era calda in ciuda frigului de afara. Defapt tot corpul ii era cald, el mereu emana caldura prin toti porii pielii sale.

- O sa raman alaturi de tine, indiferent de ce se intampla.

M-am trezit rostitind usor acele vorbe cu un inteles atat de profund. Simteam nevoie sa ii amintesc asta, sa il asigur ca nu voi pleca de langa el, ca nu il voi parasi. Trebuia sa stie ca acum cineva il iubeste, ca nu mai e singur. Ca are sustinere si iubire neconditionata din partea mea.

- Nimeni nu a spus ca va fi usor dar am luat decizia asta la pachet cu toate consecintele sale. Am facut asta pentru noi. Ne vom gasi locul nostru pana la urma. Ai incredere in mine.

Am zambit si i-am strans mana puternic. Priveam in fata cu speranta in suflet. Speranta si credinta erau arma noastra. Eram de ne invins.

- Vrei sa luam o pauza?

- Ai vazut ce s-a intamplat ultima data cand am luat o pauza. Vremea este in favoarea noastra acum, mai bine nu pierdem timpul. Vom lua o pauza cand va fi cu adevarat necesar.

- Un simplu "nu"era la fel de convingator.

Am ras scurt. La fel de misogin. Dar nu incercam sa il schimb, intr-un fel asta era farmecul sau. Facea parte din el iar eu ii iubeam toate partile.