capitolul 10

3.5K 128 2
                                    


  Melody povesteste

Oameni morti? Animale salbatice? Frig? Foame? Disperare? Astea erau cuvintele ce defineau acea padure? Era chiar asa imposibil sa evadezi? Era chiar asa imposibil sa treci de o padure? Dar daca oameni inteligenti precum Harry si altii nu au putut, era imposibil pentru cei ca mine. Slabi, fara putere, fara inteligenta, fara influenta. Mai pe scurt simple epave ce vor putrezi in locul asta.

  - Melody, nu te mai gandi la ce am spus pana acum.

- Ăă...nu ma gandeam. De fapt mie imi e foame. Am ratat micul de jun si nu vreau sa ratam si pranzul.

- Asa si ce propui? Pranzul e la unu, acum e abia zece. De fapt stii ce Mel? Am eu o idee grozava si iti va lua cel putin doua ore. O sa si uiti ca iti e foame.

- Ce propui domnule? Ma uitam la el cu un zambet si asteptam sa vad ce ii mai trece prin minte.

- Pai din cate vezi tu CAMERA ASTA E O COCINA. PUR SI SIMPLU AICI E DE NELOCUIT. ITI PLACE CE VEZI? Tonul sau dintr-unul bland si cald s-a transformat intr-unul dur si rece. Practic mi-a urlat in fata, pardon ordonat, sa strang in camera cand mai mult el e de vina pentru dezordine.

- SI CE TIPI ASA DISPERATULE?

- Scuze iubire, credeam ca nu vei intelege de buna voie asa ca am incercat sa iti explic direct care e situatia.

- Pe bune? Vad si eu care e situatia. Toate lucrurile sunt pe jos si...

- Si sa nu mai vorbim de parul tau care e pretutindeni. E in tot patul, pe haine si pe podea. A da si nici haine curate nu mai am. Nu am mai bagat la spalat de o luna cel putin.

- Yack, pai atunci sa trecem la treaba. Eu pun lucrurile la locul lor, tu strangi hainele intr-un colt si dupa matur.

- Si camera asta ar mai trebui aerisita doar ca geamul nostru e blocat.

- Si nu e nici o cale de deblocare? Sparge-l sau fa-i o gaura mica.

- Bravo inteligenta mea! Geamul asta e aici de decenii si tocmai acum se gaseste o pustoaica cu toate tiglele pe casa sa il sparga. Daca vrei sa stai o zi la carcera sparge-l dar te previn: nimeni nu o sa-l repare si o sa stam in frig.

- Doamne, Harry, prea multe explicatii. Puteai doar sa refuzi. Oricum m-ai pierdut de la primele cuvinte. Nici nu mai eram atenta la tine. Cu ce o sa maturam? Cu ce o sa spalm hainele? Si unde le uscam?

- Pai in baie avem o matura si un uscator pentru haine dar cum cineva nu isi face baie *Melody* nu stie cum arata baia.

- Mai taci. Nu am avut timp! Am apucat o perna si am aruncat dupa el, ratand normal.

- Stiu ce incerci sa faci. Vrei sa ma distragi sa nu mai faci curat.

- Oarecum si tot nu mi-ai spus unde le spalam.

- La subsol sunt cateva masini de spalat. Mergem si le bagam acolo si gata. Nu e mare scofala.

- Trebuie sa le pazim nu?

- Ăă....daca nu vrei sa stai in chiloti da, trebuie sa le pazim.

- Asta suna plictisitor ca naiba.

Am spus si am inceput sa strang lucrurile de prin camera. Nimic nu mai era la locul lui. Nici macar scaunul pe care l-a aruncat Harry in prima zi dupa mine, nu l-a ridicat nimeni. Ma uitam la el cum se chinuia sa scuture hainele de pe jos si sa le faca un teanc langa usa, apoi cum a schimbat lenjeria de pe ambele paturi cu una noua. Cum poate cineva sa fie atat de adorabil doar facand curatenie? Ce naiba cauta el aici?

Scoala de corectie ~Harry Styles~ FINALIZATAWhere stories live. Discover now