Scoala de corectie ~Harry Styles~ FINALIZATA

capitolul 12

Harry povesteste

O priveam neputincios cum se zbatea si lovea paznicii, insa fara rezultat. Suspinele ei umpleau holul si faceau un ecou asurzitor. In ultimul moment cand vreau sa ma intorc si sa intru in camera, sa fiu scutit de toata drama asta, o aud cum striga dupa mine cu ultimele puteri.

Credea ca o pot ajuta? De fapt trebuia sa o ajut, din vina mea era in mainile paznicilor. Era de datoria mea sa o ajut. Am fugit dupa ei pozitionandu-ma in fata lui Mike.

- Haide Mike, te rog. Uita-te la ea. Nu o putem lasa acolo jos. Gesticulam nervos spre fata care parea fara suflare in bratele lui Josh. Am spus fara suflare? M-am repezit la el impingandu-l.

- Harry, nu iti face singur belele. Sunt doar doua zile. Va rezista.

- Ce dracu i-ai facut? Urlam la ei speriat, incercand sa o trezesc zguduind-o din toti manunchii.

- Calmeaza-te Harry. E doar o substanta slaba ce a adormit-o pentru o ora. Nu sunt reactii adverse. Doar o scurta ameteala.

- Sa ma calmez? Sa ma calmez? Aproape o luasem razna si nu intelegeam ce era cu reactia asta.

- Harry calmeaza-te sau iti vom ad
ministra si tie o doza dubla.

I-am injurat putin si am plecat grabit in camera. Mi-am luat cateva tigari in plus, cel mai mare hanorac al meu, o patura si am plecat dupa ei la subsol. Daca nu o pot scoate de acolo, macar sa impart cu ea pedeapsa. I-am prins rapid din urma si am asezat patura curta pe salteaua din colt. Au asezat-o cu grija din cauza prezentei mele si au inchis usa lasandu-ne singuri.

M-am chinuit sa o imbrac cu hanoracul meu apoi m-am asezat si eu pe saltea tragand-o in bratele mele. Stiu bine ce calmant i-au administrat ei. Dupa ce se va trezi va avea ameteli acute, stari de voma si contractarea muschilor. Va simti ca oasele vor sa ii treaca prin piele si muschii parca ii vor fi storsi.

 
Am trecut prin asta de zeci de ori si pur si simplu urmarile sunt teribile. Cel mai probabil va avea cosmaruri dupa zilele astea doua. Am asteptat in liniste sa treaca efectul si sa se trezeasca. I-am maingaiat parul continuu si ii frecam bratele cand vedeam ca parul incepe sa ii se zbarleasca.Incet incet se trezea dandu-si seama de realitate.

- Hei.

Am murmurat eu usor inca tinand-o in brate. A dat sa spuna ceva dar capul i-a cazut pe umarul meu ca si retezat. Reactiile adeverse incepeau sa isi faca

- Harry ce mi se-ntampla?

- Shh, linsteste-te iubito. E din cauza serului. Nu vorbi pentru ca nu vei putea lega nici macar o fraza.

A apobat incet din cap, un tipat i-a scapat printre buze, infigandu-si unghiile in bratele mele. Contractiile nu s-au oprit si au mai urmat inca trei scotand de la ea tipete lungi si infundate. Pun pariu ca aveam bratele negre din cauza unghiilor ei.

- Harry, vomit! Respira greu si avea fata umede din cauza transpiratiei si a lacrimilor.

- E doar o senzatie, stai aici, nu te misca. Am strans-o si mai tare in brate frecand-o usor pe spate incercand sa o adorm la loc. Dupa inca zece minute de agonie a cazut ca si rupta, intr-un somn adanc.

M-am ridicat tragandu-mi si eu suflarea. Am strigat dupa Josh spunandu-i sa ne aduca mancare si apa. Am mai lasat-o sa doarma o ora si am incercat sa o trezesc usor.

- Haide iubito, trebuie sa mananci. Am incercat sa o ridic dar de fiecare data ma plesnea peste mana si se intorcea cu spatele la mine si cu fata la perete. Dupa ce simtea mirosul umed de mucegai se intorcea din nou cu fata spre mine facandu-ma sa zambesc.

- Haide scumpo nu te mai prosti. Trebuie sa bei macar apa. Dupa ce am vazut ca tot nu se clintea, m-am ridicat plictisit indreptandu-ma spre usa.

- Daca iesi pe usa aia cand o sa ma elibereze paznicii, te voi sufoca noaptea. Am auzit-o amenintandu-ma.

- Pai inca nu vreau sa mor asa ca raman cu tine aici. Am mers leganat spre ea lasandu-ma pe vine in fata ei.

- As vrea sa te plesnesc dar ai avut grija de mine deci o sa renunt la ideea asta. A spus zambind, dandu-mi o suvita de par carliontat dupa ureche.

Constiinta mea imi amintea ce recapitulasem in camera si m-am ridicat rapid in picioare cu scuza ca ma duc sa iau mancarea de la Josh.
M-am reintors dupa doua minute gasind-o exact cum ma asteptam. Suparata si trista, infofolita toata in hanoracul meu.

   Fii puternic Harry. Fii puternic Harry

M-am asezat in pozitia initiala si i-am asezat tava de mancare pe genunchi.

- Mananca. Am indemnat-o usor. S-a uitat adanc in ochii mei si a oftat exasperata.

- Mananc mai tarziu, nu imi e foame acum si Harry....iti multumesc pentru ce ai facut pentru mine dar vreau sa pleci. Ma descurc si singura.

- Daca asa vrei. Oricum am stat aici doar pentru ca ma simteam vinovat, intelegi tu.

- Da, la asta m-am gandit si eu. O sa iti spal hanoracul cand ies de aici si o sa ti-l inapoiez.

Am aprobat usor din cap si am iesit afara pe usa din gratii. Asta era impulsul de care aveam acum nevoie. De indiferenta ei. Asa imi arata ca nu trebuie sa lupt pentru ea, ca nu are nevoie de mine, ca se descurca si singura. M-am mai uitat doar o data in urma doar ca sa o vad cum sta cu capul pe genunchi. Asta era tot presupun. Tot ce am crezut ca simt zilele trecute a fost doar o iluzie prosteasca de copii de 16 ani.

Pot declara ca nu mai am nici o obligatie fata de ea si am incheiat orice socoteala. O voi ajuta doar sa se protezeje singura. Sa nu trebuiasca sa se intoarca la Meath sau sa depinda de altii. Cand voi pleca voi avea impacarea asta.

Cred...cred ca renunt la Melody Smith.

 

Melody povesteste

L-am privit dezamagita cum a plecat si m-a lasat singura in intuneric. Da stiu ca eu i-am cerut sa plece dar ma asteptam sa ma refuze, sa ma oblige sa mananc si apoi sa adorm la loc in bratele sale. Cand a iesit pur si simplu pe usa am simtit ca un cutit a fost aruncat in inima mea si rasucit de sute de ori.

Degeaba eram nervoasa pe el. Trebuia sa fiu suparata pe mine insami. Trebuia sa stiu ca asa va proceda dar aveam convingerea ca pot reusi ceva. Credeam ca nimic nu va interveni intre noi, nici macar Zeii de mai sus nu ne vor separa. Dar mi-am dat seama din greselile savarsite. Intalniti la mijloc, am vazut lumina si intunericul dar fiecare avea propria perspectiva. Atat de aproape insa atat de departe.

Cand a inchis usa, i-am auzit ecoul scartaitor in cap, ore in sir. Doar stateam pe saltea visand ca nimic nu va interveni intre noi. Daca macar incerca...am stiut din prima secunda ca plecarea lui nu era decat un capitol din viata noastra. A dat pagina, a scris hotarat despartirea noastra apoi a aruncat cartea.

 Eram neputincioasa, stand pe saltea ca o leguma putrezita cu lacrimi uscate si cu altele proaspete in coltul ochilor. Aceste zile au fost memorabile pentru mine si nu le voi uita in veci. Multumesc pentru amintiri. Dar la fel cum el a renuntat asa voi face si eu. Voi renunta la tot. Cred ca refuz sa cred ca am fost indragostita de el. A fost doar o iluzie prosteasca cu care m-am hranit zile intregi.

Cred...cred ca renunt la Harry Styles.