Scoala de corectie ~Harry Styles~ FINALIZATA

capitolul 9

Harry povesteste

Dupa zece minute in care am stat intr-o liniste deplina, m-am ridicat si am mers cat mai aproape de marginea cladirii. Ce era cu mine? Nu, nu ma puteam atasa de ea. Eu...eu eram un animal, nu eram baiatul potrivit pentru ea. Eram bipolar si poate ar trebui sa stie ca eram mai mult decat bipolar. As fi ranit-o.Eu....nu ma puteam stapani in momentele critice si o data ce eram enervat dezlantuiam monstrul ce zacea in mine. Nu degeaba ajunsesem aici.

Nu vreau sa o fac sa se indragosteasca de mine, nu pot sa o ranesc in halul asta si cel mai gresit lucru ce l-ar putea face ar fi sa se indragosteasca de mine. Nu o pot târî in rahatul meu de viata, nu va face fata stilului meu de viata. Nu poate afla de secretele mele si cel mai rau, nu poate afla ca in cateva luni ma vor muta de aici. Doar...

- Harry...ce s-a intamplat?

Ma privea confuza si bulversata, mici lacrimi formandu-i-se in ochi. Eu...nu o puteam lasa asa. Nu ma puteam abtine asa ca mainile mele si-au croit drum in parul ei, tragand-o violent spre mine. Fata ei ajunsese la doar cativa milimetri departare de a mea. Ii puteam simti frica si teama. Ii puteam auzi bataile inimii ce se accelerau cu fiecare secunda pe care eu o prelungeam, savurand momentul.

Buzele mele se atingeau milimetric de ale sale. Mi-am trecut cu limba peste buze pentru a le umezi si am marait infundat.Respiratia sa devenea si ea la randul ei accelerata si intr-un moment de slabiciune, mi-am lipit buzele de ale ei. Limba mea nerabdatoare, a patruns in gura ei simtindu-i gustul si savurandu-l din plin. Am marit ritmul, iar sarutul mea a devenit animalic, agresiv si accelerat. O simteam cum se topea in bratele mele. Buzele noastre se contopeau incontinuu si sarutul se adancea cu fiecare secunda trecuta. Limba ei fierbinte si moale ma electriza pana in adancul fiintei mele. Ne-am desprins cu greu, apoi continuam sa o privesc flamand in ochi.

- Pai, asta...asta a fost intens.

A raspuns razand. Oh domane, rasul ei. Imi va fi dor de ea si ii voi simti lipsa cu fiecare moment in care voi respira. Ce e cu mine? Stiu sigur ca peste cateva luni o voi lasa aici, singura, neprotejata si voi pleca. Neprotejata? Exact...cine o va proteja? Cine va avea grija de ea? Gandurile mele se inteteau si privirea mi se ingusta.

- Harry, ce te framanta? Am facut ceva gresit? Aceasta ma zguduia disperata dupa ce a vazut ca nu ii raspundeam si atentia mea nu era indreptata spre ea.

- Melody, eu...te rog iarta-ma.

Acestea fiind spuse, am impins-o putin din calea mea si am plecat de pe acoperis. Am auzit-o suspinand adanc si cum a luat-o la fuga dupa mine. O auzeam cum imi striga numele neincetat dar mi-am continuat drumul spre camera unde urma sa pun capat acestei suferinte.

Dintr-o data ma simt apucat de antebrate. Dupa ce s-a pozitionat in fata mea, am simtit cum obrazul meu a fost intors 180 de grade de catre palma ei.

Tocmai m-a plesnit?

Daca ar fi facut asta acum cateva zile, ar fi fost una cu pamantul. Dar acum eu chiar meritam. Meritam acea palma, meritam sa ma jigneasca, si in cel mai rau caz meritam sa ma paraseasca pentru ca asa voi face si eu dupa cateva luni. O voi...parasi.

- Melody...

Palma ei face din nou contact cu obrazul meu de data aceasta cel stang. Am simtit lacrimi in ochi dar nu din cauza durerii fizice ci a durerii sufletesti. M-am uitat cu disperare in ochii ei si am strans-o tare in brate. Uimita dar totusi precauta m-a strans in brate chiar mai tare decat ma asteptam.

- Harry  pot spune cu mana pe inima ca imi faci viata un calvar.

- In putin timp totul se va termina iubito.