Scoala de corectie ~Harry Styles~ FINALIZATA

capitolul 25

    

Melody pov.

Mi-am simtit inima zdrobita. Ce mai puteam face acum? Nu ne mai puteam intalni, adio plan, adio evadare. Mi-au dat lacrimile instantaneu. Imi venea sa lesin. M-am saturat sa pierd, nu mai vreau sa pierd. Gata, mi-a ajuns. Pana aici cu Melody cea proasta.

Am aruncat cu farfuria prin cantina, mancarea zburand peste tot. Toti ceilalti s-au ridicat in picioare speriati .

- De ce sa stam noi inchisi ca niste animale in cusca pentru ca nu sunteti voi in stare sa il prindeti pe nenorocitul ala?

 
Aproape am zbierat fiecare cuvant, deja nu mai puteam. Am acumulat atata stres in ultima vreme, trebuia sa imi vars pe cineva nervii pana la urma.

- Smith, daca ai vreo nelamurire suntem siguri ca o zi la carcera iti va raspunde la toate intrebarile.

- O zi la carcera pentru ca ce? Are dreptate pana la urma. De ce sa suportam noi consecintele mereu? Voi nu sunteti in stare sa il prindeti si sa il trimiteti de aici. Totul s-a intamplat chiar sub nasul vostru. Cineva tocmai l-a omorat pe Austin, aici, in scoala asta si voi habar nu aveati.

Nu stiu cine, un baiat oarecare din multime, mi-a dat dreptate. Apoi toti au inceput sa isi arate nemultumirea. Harry zambea mandru langa mine. Sper ca aceasta mica revolutie sa ii faca sa se razgandeasca. Nu ne pot face asta. Nu suntem animale ca sa fim inchisi pana prind ei ucigasul. Si mai rau, daca dureaza prea mult? Poate dura si luni, mi-l vor lua pe Harry si nu pot accepta asa ceva. Zambeam si eu la randul meu, la fel de mandra de mine insami si priveam multimea agitata si gata de un mic razboi. Momentul meu de glorie insa a fost spulberat rapid, cand un glont a trecut prin tavanul cantinei. Chiar Jason era cel care a tras. Ceilalti au amutit pe loc.

- Data viitoare, glontul va fi in unul din voi. Facem asta pentru siguranta voastra mucosilor. Cine mai are ceva de obiectat sa treaca aici in fata.

Nimeni nu a mai suflat o vorba. Au ramas speriati si tacuti la locurile lor. Nici eu nu mai eram asa curajoasa. Nu as fi vrut ca lucrurile sa degenereze. Ma puteau duce la carcera, sau m-ar fi putut impusca. Poate ca Harry s-ar fi bagat si l-ar fi impuscat pe el. Am preferat sa tac. Oricum nu as fi schimbat nimic. Ei sunt oamenii mari de aici, ar trebui totusi sa nu ne uitam locul. Înfranta, m-am asezat pe scaun, cu lacrimile inodate in barba. Ziua de ieri a fost prea frumoasa. Ziua de azi va fi de doua ori mai proasta. Trebuie sa recuperam nu?

Harry m-a imbratisat, iar eu am izbucnit si mai tare in lacrimi. Paznicii deja incepeau sa goleasca cantina. Ne insoteau pana in fata usii de la camera. Era un adevarat calvar.

- Scuzati-ma domnule, o sa ne conduceti si pana la baie?

- Harry, potoleste-o sau o potolesc eu.

- Melody, haide, nu are rost. Intra in camera.

Am impins usa cu piciorul si am intrat in camera. De ce s-a întamplat asta tocmai acum, de ce? Aveam totusi o speranta ca totul va fi bine, ca vom reusi sa iesim de aici, ca vom fi fericiti. Am privit spre Harry. Nici el, de asemenea, nu parea ca stie ce sa mai facem in contiunuare. Degeaba ne-am fi facut noi planuri aici, nu puteam iesi fara paznici, nu ne puteam desparti, cum sa se creeze haos daca toti sunt închisi?

- Melody, îceteaza, nu vom rezolva nimic daca te invarti ca un leu in cusca. Trebuie sa ramanem calmi si lucizi, bine?

- Tie iti e usor sa vorbesti, eu simt ca o iau razna, imi vine sa distrug tot din camera asta. Vreau sa ies afara, sa investighez chiar eu, sa il gasesc chiar eu pe ucigasul lui Austin. Ei nu sunt in stare de nimic, si dupa cate vad eu nici macar nu isi dau interesul. Am dreptate?