Make me | 1

Capitolul 6

Il privesc ingrijorata atunci cand se trage din imbratisare, dar el pare pierdut. Buzele mi se intredeschid si imi dau capul putin in spate cand isi intoarce privirea robotic in directia mea.

"Nu ai de gand sa..stii tu..sa ma calci in picioare?" Indraznesc sa ii spun, totusi, cu o voce mica. Trage aer in piept de parca nu a mai respirat de ceva timp si se pune pe un scaun din sală. Bate cu palma scaunul de langa el, semn sa ma asez acolo.

"Nu vorbeam serios atunci." Mi se adreseaza dupa ce ma asez cu mici ezitari langa el. Pulsul mi se linisteste, avand in vedere ca se comporta civilizat pana acum.

"Păreai extrem de serios." Ii spun, desi nu sunt sigura ca ar trebui sa ma contrazic cu el in momentul ăsta. Isi scutura capul negativ si ma priveste absent.

"Eram furios, atâta tot. Eu, ma pot enerva foarte usor incat sa ma comport..asa cum am facut-o." Spune cu o mica urma de regret in voce, dar sunt sigura ca doar mi se pare. Asta sau își ascunde el sentimentele mult prea bine.

"Nu aveai nici un motiv sa te enervezi in halul ăla, nu am facut absolut nimic." Ii reprosez si imi las geanta pe jos, din nou. Isi da o mana prin par, aranjandu-l, desi deja este aproape perfect pozitionat. Are un par atat de bogat si des, incat ma face să vreau sa imi bag degetele prin el, doar sa vad cum se simte. Daca ma mai uit mult la el cum il retuseaza, poate mă ia valul și fac vreo năzbâtie.

"Daca tu nu imi stii motivele, nu inseamna ca nu exista nici unul." Replica, dar fara nici o tentă de repros. Ridic din umeri, pentru ca in acest caz ii dau dreptate.

"Ce e cu camera aia?" Bagacioasa din mine nu se poate abtine.

"Cum ai ajuns acolo?" Imi ignora intrebarea. Ma oftic pe interior pentru ca sunt extrem de curioasa in legatura cu acea camera, iar el nu pare dispus niciodată să-mi satisfacă curiozitățile.

"Voiam sa gasesc o baie, ca sa imi revin dupa faza dezgustatoare cu Sam, si am intrat acolo la intamplare, iar orga mi-a distras atentia." Explic, amintindu-mi de orga rosie si prafuita.

"Eu tot nu inteleg cum te-am incuiat, te-as fii vazut cand am verificat camera." Se incrunta confuz.

"Ei bine, Allison m-a vazut in camera, asa ca m-a avertizat si a vrut sa ma scoata de acolo. Mi-a spus deja ca o sa iti iesi din fire daca nu plec din camera, dar ti-am auzit pasii si ne-am ascuns in dulap, iar tu ai incuiat usa. Ea a sarit pe geam, dar eu nu am putut sa o fac. Mi-e frica de inaltimi." Explic, dand-o de gol pe Allison, dar deja fapta e consumata.

"Stiam eu ca ceva e ciudat cu ea. Mi-a spus ca te-a auzit pe tine strigand din camera, dar nu prea am muscat-o de la inceput. Voi ati varsat bautura pe covor?" Intreaba, brusc glasul lui devenindu-i aspru.

"Nu! Nu, nu noi am facut-o! Eu nici macar nu beau." Ma justific repede.

"Nu bei?" Intreaba, de parca nu m-ar fii auzit spunand-o acum cateva secunde. Imi scutur capul iar el scoate un sunet care pare a fii un chicot si o rasuflare. "Fumezi?" Continuă, si din nu stiu ce motiv ma face sa tresar la gandul asta. Parintii mei m-au crescut de mica cu gandul ca tigarile si alcoolul fac doar rau, si ca sunt complet interzise. Iar eu sunt de acord ca iti fac rau, dar traiesc cu o alta impresie.

"Nu, nu fumez." Ii spun, iar el schiteaza un zambet mic in coltul gurii. "Tu o faci?" Nu ma pot abtine sa nu il intreb.

"Da, o fac." Raspunde fara ezitare, iar mie imi pare rau ca aud asta. Ma uit neintentionat trista spre el, iar el se incrunta.

"Imi pare rau." Ii spun, fara sa imi dau seama ca am gandit cu voce tare. Isi ridica sprancenele confuz.

"De ce?"