Make me | 1

Capitolul 15

"Buna dimineata." Mama ma saluta atunci cand am coborat scarile, iar tata isi scoate ochii din ziar.

"Neata." Ii raspund fara sa ma uit la ea, si ma indrept direct spre usa. Ok, poate o tratez mai urat decat ar trebui. Stiu ca imi vrea binele, dar nu vad de ce nu m-ar lasa. Aveam atatea ocazii sa ma apuc de vreun viciu, si nu am facut-o. Nu am facut-o pentru ca stiu ce e mai bine pentru mine si sanatatea mea.

"Mia!" Tatal meu ma striga, dar deja am inchis usa in urma mea si ma indrept catre liceu. Asta este prima oara cand nu sunt de acord cu parintii mei, în așa fel încât să mă supăr.

Poate ca exagerez, dar acum ca Allison a revenit prin preajma, iar lumea a inceput sa ma mai invite pe la petreceri, nu pot spune ca nu ma atrage. Iar ei nu au reusit sa ma influenteze in niciun mod. De ar stii ei doi ca Melissa a consumat droguri, iar Saffron a incercat o tigara... Probabil au baut si alcool. Iar eu nu am facut nici una, nici alta. Si nici nu o sa o fac. Totul e atat de ridicol!

Ma stramb din nou atunci cand deschid dulapul meu din liceu, si il vad la fel de dezordonat precum l-am lasat. Chiar trebuie sa fac curat pe aici, asa ca incep din nou sa strag hartiutele mototolite, creioane sau caiete aruncate alandala prin el. Nu îmi amintesc cum a ajuns în felul ăsta.

"Ai nevoie de ajutor?" Saffron se pozitioneaza in stanga mea, strangand un caiet la piept. Ma uit la ea surprinsa, dar incerc sa nu par deloc impresionata de prezenta ei.

"Nu, multumesc." Imi pastrez totusi bunul simt fata de ea. Oricat de tradata m-as simti de ea, totusi si-a pastrat decența fata de mine si nu m-a jignit, umilit, sau orice alt lucru urat precum Melissa.

"Cum mai esti?" Ea chiar ma intreaba asta. Imi arcuiesc, fara sa imi dau seama, o spranceana, iar ea pare stanjenita de situatie.

"Sunt bine." Imi reglez glasul. Totul e atat de incomod. "Tu?"

"La fel." Se grabeste sa raspunda. "Am un prieten." Isi ridica privirea, iar eu nu pot sa nu ma uit in ochii ei uimita.

"Oh." Tușesc. "Asta e foarte bine. Ma bucur pentru tine." O spun destul de sincer, nu as avea de ce sa nu ma bucur pentru ea ca si-a gasit pe cineva.

"Da, ei bine, lucrurile nu sunt chiar oficiale, dar sper ca vor fi in curand." Imi zambeste mic. De ce mi se pare atat de ciudat ca mi-a spus asta?

"Cine e?" Intreb, incercand sa par cat mai sociabila.

"Il cheama Dean, mi se pare ca ai facut cunostinta cu el vineri." Isi strange si mai tare caietul la piept. Dean? Era ultima persoana la care ma asteptam. Dar totusi, trebuia sa ma gandesc ca ar fi un baiat din grupul lor. Dean nu pare deloc genul de baiat care sa aiba iubita, in special pentru ca face parte din acel grup de afemeiati. Plus ca, ieri, la magazin, mi s-a parut ca a flirtat cu mine, dar ce stiu eu despre baieti pana la urma. Mereu analizez prea mult si imi fac impresii proaste. In ansamblu, nu pare un baiat atat de groaznic precum Lucas sau Justin, dar nici nu il cunosc indeajuns ca sa pot garanta că n-a frânt inima niciunei fete. De fapt, nu m-a numit el boboaca si m-a invitat iarasi la petrecere? Agh, iar analizez prea mult lucrurile.

"Oh, Dean. Dragut. Pare genul tau." Incerc sa ii zambesc cat mai sincer pot eu, iar ea imi returneaza gestul. O tacere inconfortabila isi face loc intre noi doua, timp in care ne uitam in alta parte numai la noi doua nu.

"Uite ce voiam sa iti spun..." Sparge tacerea, mulțumindu-i mintal că n-am fost eu nevoită sa-i vorbesc. "Imi displace atat de mult ca ne-am indepartat... si ca aproape ne prefacem ca nu ne cunoastem." Ochii ei sunt sticlosi, iar pupilele ei se maresc. Inghit in sec nestiind ce sa ii raspund.

"A fost alegerea ta." Raspund intr-un final, si incerc sa par calma, cand pe interior sunt extrem de agitata.

"Nu, nu a fost alegerea mea. Nu am ales niciodata asta." Gesticuleaza spre ceva imaginar, dar ii inteleg punctul de vedere.