Make me | 1

Capitolul 39

Cred că mi-am mai petrecut vreo jumătate de oră în baia lui Allison, privind absentă peretele cu fainață albă spre gri. Telefonul îmi tot vibra în mână, dar îl ignoram, deja fiind convinsă cine putea fi.

Fundul deja îmi provoca o neplăcere pentru că am stat prea mult pe o suprafață plată, împreuna cu durerea de cap groaznică pe care o am. Regret că am ascultat insistențele lui Allison de a pune gura pe alcool. Știam că nu sunt mai deloc rezistentă la acest tip de lucruri, și totuși m-am lăsat dusă de val.

Fără foarte multă energie rămasă în mine, mă ridic ajutându-mă de perete. Aproape am căzut când am vrut să fac un pas în față și toată baia s-a învârtit o data cu mine. Mergând șerpuit și total dezorientată, deschid ușa băii și ies pe ea. Picioarele mi se împleticesc și am avut deja vreo 4 ocazii în care puteam să cad, dar nu știu cum, m-am redresat pe picioarele mele până am ajuns înapoi la cei doi amețiți.

"Ce ai făcut atât în baie?" Allison mă întreabă ținând în mână un alt pahar mic și plin cu lichid.

"Sper că nu ai vomitat pe acolo, Alcott." Justin mă privește respingător iar eu nu mă simt în stare să-i răspund, în schimb mă trântesc înapoi pe canapea.

"Mă doare capul, cum opresc asta?" Mă plâng în timp ce îmi masez capul în zadar. Durerea nu vrea să dispară.

"Te pui să dormi sau ceva." Allison ridică din umeri, după care este distrasă de soneria telefonului ei. "Că tot vorbeam de diavol." Întoarce ecranul telefonului ei spre mine ca să pot citi numele apelantului. Literele se învârt prima dată, și puteam să jur că am văzut 2 telefoane.

"Să nu-i răspunzi!" Mă răstesc către ea în timp ce îi iau repede telefonul din mână. Era Lucas. Știam că o să își încerce norocul și la Allison.

"Oricum nu o făceam, calmează-te." Își ia telefonul înapoi băgând o față iritată. Soneria telefonului s-a oprit. "Ce crezi că vrea?" Mă întreabă iar eu doar ridic din umeri în semn de 'nu știu'. Ba știu foarte bine ce vrea, să afle unde sunt. Nu vreau să îi dau oportunitatea să mă găsească. Ne uităm amândouă la Justin cum se ridică de pe canapea, și râdem înfunda când se împiedică de propiile picioare. "Mi-a dat un mesaj." Spune uitându-se la telefonul ei.

"Ce zice?" Întreb curioasă. El chiar nu are de gând să renunțe? Nu vede că nu îmi place de el și că nu-l vreau prin preajmă?

"Zice că dacă sunt cu tine, să îți spun să-i spui unde ești, altfel chiar are de gând să vorbească cu mama ta. Mi-a trimis și o poză. Stai să se încarce." Băiatul ăsta e fenomenal, nu mă lasă nici măcar să fiu supărată pe el că-mi stă în gât. "E o poză cu casa ta." Spune după ce apropie ecranul de ochii săi.

"Ce? Dă-mi să văd." Îi smucesc telefonul din mână și mă uit la poza mărită. El chiar e în fața casei mele. E așa de enervant când își pune ceva în cap. E ca un ghimpe în coastă. "Prostii, nu o să vorbească cu mama. Vrea doar să mă facă să-i spun unde sunt." Îi înapoiez telefonul.

"Ar fi ciudat să o facă, nici măcar nu îți cunoaște părinții."

"Îi cunoaște." Își mărește ochii uimită.

"Pe amândoi?"

"Da.."

"Uau." Se uită la mine uluită. "Asta da veste." Îmi dau ochii peste cap. Aproape am uitat că mă doare capul, dar o dată ce mi-am amintit, durerea a revenit.

Aproape am adormit pe canapeaua lui Allison și Justin, cu toate că o luam razna din cauza durerii de cap care nu mă lăsa. Preț de câteva minute aveam impresia că o să îmi explodeze creierul, și am tresărit când am auzit niște bubuituri în ușă. Credeam că a explodat ceva în capul meu.